Eveniment

Constantin Tanase vulcanul ce erupe prin cuvnt

Motto:

„Credem ca nici o literatura puternica si sanatoasa, capabila sa determine spiritul unui popor, nu poate exista decat determinata ea insasi la randul ei de spiritul acelui popor, intemeiata adica pe baza larga a geniului national. Aceasta nu e adevarat numai pentru literat, ci se aplica tot atat de bine, la legiuitor, la istoric, la omul politic.”
(M. Eminescu, „Adancimea geniului popular”, „Timpul”, 28 martie 1882)

 

„…Eminescu devine un antidot, el fiind masura, grila morala a valorilor. Raportarea la Eminescu in literatura, gazetarie, patriotism s.a.m.d. este singura garantie a supravietuirii spirituale si prosperarii neamului romanesc. Ca gazetar, raman demodatul ucenic al „demodatului” Eminescu. Lumanarea vietii mele, pe care o tine in mana Cel de Sus, va arde, sub zodia lui Eminescu, pana la capat. Pana Dumnezeu isi va frige degetele cu ea”.
(C. Tanase, „Eminescu si era „mititeilor”, „Timpul”, 15 ianuarie 2008)

Cu impresionanta-i statura, plamadita parca din basmele romanilor despre voinicii tinand piept balaurului legendar, cu vasta-i eruditie, acumulata cu migala si aviditate la inceputul unui traseu de formatie filologica, cu imperturbabila-i fidelitate fata de idealurile neamului romanesc de la cronicari citire si prin traditie eminesciana consfintite, cu cerebrala-i pertinenta in analiza faptelor, evenimentelor si temelor stringente din viata politica, sociala, economica, culturala si sufleteasca a Moldovei, cu inepuizabila-i energie de a se implica si de a contribui la bunul mers al lucrurilor in cetate, Constantin Tanase, carturarul, jurnalistul, politicianul, directorul Cotidianului National Independent „Timpul”, afirma puterea omului de a alege: a se lasa strivit „sub Timp” sau a se inalta cu demnitate in Timp. In pragul celor 60 de ani, Constantin Tanase este omul ce se afla in fruntea „Timpului”, un exemplu viu al faptului ca nu numai timpul modeleaza omul, dar si omul isi construieste Timpul sau.
Se poate oare imagina un timp si un loc mai nepotrivit pentru nasterea unui consecvent promotor al idealurilor libertatii si democratiei decat anul 1949 RSSM? Se poate oare proiecta un timp si un loc mai nepotrivit pentru instruirea si educarea unui viitor filolog, politician si jurnalist cu o credinta nestramutata in valorile spirituale romanesti? Si totusi, in pofida unor timpuri oarbe si potrivnice, s-a ridicat omul cu o personalitate proeminenta Constantin Tanase.

Cine se apleaca asupra biografiei Domniei Sale va constata ca omul acesta s-a ridicat si s-a modelat prin forta si puterea cuvantului: cuvant lasat din datina de tara familiei lui Mihail si Daria Tanase in care a crescut, cuvant binecuvantat prin taina botezului de preotul Mihail Spinei, fost prieten cu scriitorul Mihail Sadoveanu; cuvant rostit cu grija si daruire de dascalul Vladimir Baldovici, profesorul de scoala medie care l-a initiat in tainele lecturilor bune prin biblioteca bogata de literatura romana; cuvantul riguros cantarit, prin prisma exigentelor academice de catre conducatorul stiintific al tezei de doctorat, academicianul Silviu Berejan. Prin urmare, cuvantul si-a altoit lastarul, purtand de grija fiintei sale romanesti: odata inradacinat in cuvant, Constantin Tanase a facut dovada fidelitatii de neclintit idealului asumat.

Constantin Tanase este unul dintre putinii intelectuali care nu s-au lasat striviti de „timp”, de conjunctura, de pigmei si tipi infecti, a ramas consecvent faptelor proprii, din anii renasterii nationale, cand in 1988 a coparticipat la initierea Scrisorii celor 66, sau, cand in anii 1991-1993, fiind deputat in primul parlament al Moldovei, a semnat Declaratia de Independenta si a pledat pentru introducerea in uz a glotonimului „limba romana”. Constantin Tanase poate fi numit pe drept cuvant unul dintre inauguratorii unei noii scoli de jurnalism in R. Moldova. Impresionandu-si cititorii prin verva-i de editorialist in anul 1997, a preferat sa ramana fidel „lectiei Eminescu” si, „refuzand sa devina umbra celebra a unui chip cioplit”, a optat pentru jurnalismul autentic. Atunci s-a lansat cu hotarare in lupta pentru o presa libera si independenta, edificand cu pretul sanatatii, linistii si confortului personal, ceea ce se numeste intr-un stat democratic, puterea a patra. Cuvantul „lupta” pastreaza in acest context conotatiile sale cele mai violente: luat in furci la propriu si la figurat, amenintat si hartuit, tarat prin judecati, trecut prin ciurul mascaricilor „aghitbrigadei” din mass-media obedienta puterii unui singur partid, jurnalistul Constantin Tanase ramane fidel angajamentului asumat. Proiectul jurnalistic „Timpul” a depasit cu mult dimensiunile unui simplu cotidian national, atingand anvergura unui adevarat fenomen, a unei miscari de implicare civica, pe care a insufletit-o si catalizat-o cel ce isi asuma „statutul de epigon al gazetarului Eminescu”.

Constantin Tanase nu s-a complacut in postura de „lup singuratic” ce face figura de rezistenta, ci si-a asumat misiunea de a aduna, forma, promova si consolida o echipa de jurnalisti temerari si profesionisti, si-a asumat misiunea de a mentine in randul concetatenilor sai gandirea critica si de a le fortifica spiritul de rezistenta in fata terorii de sorginte comunisto-stalinista. Constantin Tanase, omul de o energie vulcanica, a facut prin cuvant, cu ajutorul cuvantului, din ziarul „Timpul”, un bastion al rezistentei nationale si democratice.

Nu sunt singurul care, timp de un deceniu, si-a facut o obisnuinta din lectura articolelor semnate: Constantin Tanase, le cautam atunci cand aveam prabusiri de disperare, cand furia imi intuneca vederea, cand haul singuratatii ameninta sa ma inghita, atunci imi inecam amarul in betia metaforelor, ori ma lasam „sa mor de ras”, inghitind poantele si ironiile, apoi primeam dusul rece al reflectiei si analizei profunde si lucide. Imi place cum scrie Constantin Tanase: scrie cu virtuozitate si rafinament literar, scrie cu patima si cu sange, scrie cu rigoare si cu luciditate, pana si injuratura are stil si efect terapeutic: „baga-o-as in pilda ma-si de viata de ziarist moldovean (iar eu adaug si de artist, iar altii ma vor sustine si de profesor, si de medic, si de inginer etc.), ce activeaza in era ubicuitatii prostiei, a prostiei voluptoase, a prostiei tridimensionale: legislativa, executiva si judecatoreasca”. Imi place la nebunie sa descopar in scrisul sau cate „o floare de cires aninata intr-o virgula”, sa surprind sub propozitie „cate o potarniche care cloceste taceri de aur”, si astept cu rasuflarea intretaiata aparitia „unui cal la poalele unui alineat sa pasca iarba verde”.

Constantin Tanase e omul care si-a luat in serios si cu responsabilitate destinul, pe care il intelege ca pe un „bot de lut” primit la nastere de la Dumnezeu. Si in fata noastra, a cititorilor, el isi descopera sufletul intr-o marturisire de credinta: „Cand va trebui sa apar in fata Creatorului si sa prezint darea de seama: ce am facut eu din Botul acela de lut? … Eu ma voi duce cu o Metafora si-I voi zice: Doamne, toata viata am pascut turmele de cuvinte pe care mi Le-ai dat in stapanire; si din botul meu de lut pe care mi L-ai dat mi-a iesit o Metafora – uite-o e jilava de roua diminetii si e plina cu pasari si ingeri. Cat am trait n-am facut bani, palate, revolutii etc. – iti multumesc, Stapane, ca mi-ai aratat partea nevazuta a Logosului; am inteles ca totul in Imparatia Ta e Cuvant, ca toate celelalte sunt o iluzie.” (Ramatorii de sensuri, 15 mai 2002)

Dumnezeu isi pune creatia la incercare, dar in orice Timp ii lasa si un Om potrivit la locul potrivit, Omul care sa gaseasca si sa ne aminteasca prin cuvantul potrivit la Timpul potrivit ca „basarabeanul merita un destin mai bun si mai drept”, ca puterea e in mainile noastre, ca de noi depinde sa intoarcem Timpul in favoarea noastra. Acest om l-am avut si il avem printre noi, Constantin Tanase, la 60 de ani ne ofera un model exemplar de profesionalism, fidelitate, perseverenta, tenacitate si curaj.
La multi ani, Domnule Tanase, sa-i traiti in sanatate si bunastare, intr-o tara ce-si sprijina cerul cu fruntea muntilor carpatini si isi scalda mosia in apele marii, o tara in care valorile spirituale romanesti se integreaza armonios idealurilor democratiei europene. Cuvantul scris de dumneavoastra sa-si pastreze verva, vigoarea, forta de persuasiune intru consolidarea neamului romanesc.


Mariana Onceanu-Hadarca, lector USM
Petru Hadarca, actor, regizor

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *