Timpul.md

Bună Dimineața 9 Septembrie 2014 | 08:00

Un subiect care nu mai poate fi evitat: aderarea la NATO și „neutralitatea” R. Moldova

Ca să depistăm adevărata „boală patriotică” de care zac liderii politici ai RM și să-i diagnosticăm corect cauzele e suficient să urmărim atitudinea acestora față de așa-zisa neutralitate, consfințită în articolul 11 din Constituție și față de problema aderării RM la NATO. 

Avem lideri care se declară proeuropeni de rasă, militează pentru o Moldovă fără comuniști, susțin modificarea articolului 13 din Constituție ș.a., lumea îi crede și îi votează, dar când se ajunge la renunțarea la „neutralitatea RM” și aderarea la NATO devin „pragmatici”, „responsabili”, „îngrijorați de consecințe” și ne îndeamnă „să nu zădărâm Rusia” …

De ani de zile Rusia umilește RM, îi organizează blocade economice succesive… Ați auzit însă ca politicienii noștri de vârf să pună problema renunțării RM la statutul de așa-zis „partener strategic al Rusiei”? De ani de zile un terorist care a „împușcat români„ (mărturisirea îi aparține) în războiul ruso-moldovenesc din 1992, D. Rogozin, umilește RM, iar prim-ministrul îl primește oficial la Chișinău …în ajunul „sărbătorii de 24 august” (1944) când Moldova a fost eliberată de sub ocupația româno-fascistă”… De 25 de ani Rusia ocupă partea de est a RM, iar conducerile țării continuă să insiste asupra păstrării statutului de neutralitate a RM. Apropo, aceste conduceri demult tratează doar formal Transnistria ca pe o parte a teritoriului național al RM, mimează consultări, negocieri ș.a., deși înțeleg foarte bine ceea ce înțelegem noi toți: Rusia nu va pleca niciodată din Transnistria, pentru că rușii niciodată nu întorc înapoi ceea ce au luat.

Această „politică pragmatică” și „responsabilă” a conducătorilor noștri politici a dus la aceea că astăzi RM nu are aliați adevărați, cu excepția României. Ucraina nu-i este aliat, pentru că nu-i poate fi, deoarece, există niște probleme sensibile în relațiile noastre. S-o spunem pe șleau: cadoul făcut de Hrușciov Ucrainei (Crimeea) nu e singurul cadou făcut de sovietici. Și Stalin i-a făcut cadou Ucrainei o parte a Moldovei istorice. Aceste lucruri nu se uită… Acum, când Ucraina e atacată de Rusia, interesele noastre parcă coincid, noi suntem solidari cu lupta poporului ucrainean, dar când lucrurile se vor limpezi, Ucraina va continua să ne trateze „la pachet” cu cei care mai au memoria istorică a unor teritorii pierdute…

Dacă mâine-poimâine soldații lui Putin se vor bronza pe plaja de la Odesa, apoi vor porni odihniți spre Moldova, care țară va sări să ne apere? Care țară europeană își va trimite tinerii să moară pentru independența Moldovei? Uitați-vă cum se comportă aceste țări europene acum când rușii își fac de cap în Ucraina: ele introduc „sancțiuni” simbolice și socot în primul rând banii pe care-i pierd din cauza acestui război. Nici America, marea și temuta Americă, bastionul democrației mondiale care are „statutul de aliat al RM„ nu-și trimite fiii să moară pentru Ucraina… Și nu-i va trimite să moară nici pentru independența și libertatea noastră. Aliați care să moară pentru noi nu avem, armată ca să ne apărăm, de asemenea, stăm ca o buruiană uscată, fără rădăcini în fața vântoaicelor rusești, iar noi continuăm să ne ținem cu dinții de articolul 11 (1) deși același articol (2) prevede că RM „nu admite dislocarea de trupe străine militare ale altor state pe teritoriul său”. O astfel de „neutralitate” le convine numai rușilor. Precum tot numai rușilor le convine și neaderarea noastră la NATO. Apropo, ultimul sondaj realizat în Ucraina arată că de la 30% intenție de aderare la NATO la mijlocul lui 2013, în vara lui 2014 se trecuse bine de 60%. Armata lui Putin i-a făcut pe ucraineni să realizeze ce înseamnă NATO…

Pe noi tot armata lui Putin trebuie să ne convingă să renunțăm la „neutralitate” și să aderăm la NATO?

Am crezut, ca naivul, că după ratificarea Acordului de Asociere cu UE Moldova va deveni mai proeuropeană, mai trează și se va mișca mai iute spre realizarea adevăratelor noastre obiective naționale. Iată însă că în loc de aceasta auzim același refren sovietic rusesc despre neutralitate și NATO: acestea, chipurile, sunt „un subiect ce divizează societatea și nu reprezintă o prioritate națională”.

O asemenea abordare e una antinațională. De mult a venit deja timpul că problema neutralității RM și a aderării noastre la NATO să devină subiect de dezbatere publică responsabilă. Nu mai putem sta, ca struțul, cu capul în nisip, în timp ce ursul rusesc începe să ne pape de la coadă…

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus