Timpul.md

Editorial 30 Ianuarie 2018 | 08:10

Credința și minunile (I)

Am văzut zilele trecute un interviu la televizor în care preotul vorbea despre puterea credinței în raport cu bolile. 

El afirma că cel care are credință puternică se vindecă de boli, vorbind în acest context și de băile în apă rece pe care unii oameni le fac de Bobotează. 

Sigur că o baie în apă sfințită nu are de ce să dăuneze. Întrebarea însă poate fi pusă altfel: încape mai multă sfințenie, mai mult har al Duhului Sfânt într-o cană de agheasmă decât într-o picătură? E un metru cub de agheasmă mai vindecător decât un pahar? Dacă da, atunci întrebarea merge mai departe la euharistie: e în potir mai mult Hristos decât în linguriță? Nu. Hristos se dă deplin fiecărui om care se împărtășește. Ceea ce înseamnă că și în agheasmă sfințenia e deplină, fie ea o picătură, fie o găleată.

Să nu fiu înțeleasă greșit, nu sunt împotriva băilor prin lacuri, râuri, mări, pe care unii oameni le fac de Bobotează. Fiecare tradiție își are locul său atâta vreme cât oamenii încă o săvârșesc. Dar aici e altă discuție, e extrem de ciudat ca o persoană publică să invite televiziunile sau să își facă poze la baia de Bobotează. Parcă totuși nu e vorba de un concediu la mare.

În acord cu cei care au curajul să facă astfel de băi, cred și eu că e bine. Chiar și asiaticii, care s-au priceput extrem de bine să citească natura, vorbeau de apa nouă, de puterile ei în anumite perioade.

Sigur, agheasma e cu totul altceva, iar Duhul Sfânt nu are nevoie de calendar ca să sfințească apele, dar trebuie să înțelegem că de vreme ce Dumnezeu a creat această lume, e firesc ca toate să se așeze în bună orânduire cu legile nescrise pe care El le-a pus în creație.

De aceea sărbătorim Crăciunul iarna, când ziua începe să crească, Învierea – primăvara, când natura explodează de viață nouă, Rusaliile – vara, când deja grâul e copt și desăvârșit. De aceea o stea a apărut la Nașterea Domnului, pentru că toate sunt în armonie.

Faptul că obiceiurile par să se întâlnească și în alte religii, nu contrazic creștinismul, ci îl susțin, fiindcă văd în creație ceea ce a rânduit Dumnezeu. Agheasma nu are putere fiindcă apa nouă, cum spun asiaticii, e vindecătoare, ci fiindcă Duhul Sfânt a sfințit-o. Însă a sfințit-o atunci când, după legea naturii, e momentul cel mai potrivit. Crăciunul nu e o altă formă luată de Saturnaliile romane, cum consideră azi câte unii, ci Saturnaliile erau o presimțire, o anticipare, că ceva se încheie și altceva începe.

Cu Nașterea Domnului s-a încheiat o lume și a început o împărăție – trebuie să nu uităm niciodată acest lucru. Dar despre Saturnalii și Crăciun voi vorbi mai pe larg în alt articol.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus