Timpul.md

Editorial 7 Februarie 2018 | 08:09

Credința și minunile (II)

Vorbeam săptămâna trecută despre Saturnalii și despre convingerea multora că Nașterea Domnului e doar o înlocuire a lor cu o sărbătoare creștină. Poate părea așa.

Mulți chiar spun că sărbătorirea Nașterii pe 25 decembrie a fost hotărâtă de creștini pentru a converti mai ușor romanii la creștinism.
Dar acum, dacă suntem credincioși și știm că această lume a fost făcută de Dumnezeu, când anume ni s-ar părea mai potrivit să sărbătorim Nașterea Domnului, oare nu atunci când soarele devine mai puternic pe cer? Și cine a stabilit ca soarele să crească și să descrească în decursul unui an?

Eu cred tocmai invers, că nu întâmplător unii mitologi văd în Saturnalii pe de o parte sărbătorirea lui Saturn, care cândva a fost pe pământ (cum urma să vină Hristos), pe de alta un fel de monoteism, în care soarele îi absoarbe pe ceilalți zei.

Modul, în care oamenii au dedus anumite înțelesuri din complexa funcționare a pământului, soarelui, stelelor, mi se pare un izvor de adevărată credință. E ceea ce numim revelație naturală. Vedem înțelesuri spirituale în legi naturale ale lumii. Vedem respectarea ordinii la Botez (Ioan: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?”, Iisus îi răspunde: „Se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”).

Și această pliere a sărbătorilor creștine pe un calendar (nu mă refer de stil nou sau vechi, ci unul legat de legile naturii), ne amintește de acest episod de la Botezul Domnului, când Creatorul se pleacă în fața creației și a celui creat.

Toată această ordine a sărbătorilor, legată de etapele anotimpurilor, ne amintește o dată în plus că Duhul Sfânt e armonie. Iar cele opuse, cele rele, sunt dezbinare și dezordine.

Tradițiile pliate de noi pe aceste mari praznice împărătești nu sunt legate de ziua în care sărbătorim sau de ceea ce numim aculturație. Tradițiile sunt legate mai degrabă de specificul unei zone foarte mici. Gerul Bobotezei ține de tradiție. Fiindcă nu în toate țările e ger. Nu are nicio treabă frigul cu Boboteaza. În puncte depărtate ale planetei noastre de Bobotează e vară.

Deci frigul rămâne o constantă locală, nu una legată de sensul spiritual al sărbătorii. Și atunci apa miraculoasă a Bobotezei nu are legătură cu gheața în care mulți cred, mai degrabă decât în importanța sărbătorii. Și astfel suntem nevoiți să revenim la convingerea că scăldatul de Bobotează are puteri vindecătoare dacă avem credință.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus