Dar n-a fost să fie… De atunci însă a reuşit să devină o prezenţă constantă pe scena naţională. Şi pe cât de emfatic se exprimă în artă, pe atât de discretă este în viaţa de zi cu zi. Aşa este Cristina Croitoru, interpreta care ştie că nimic din ceea ce contează cu adevărat nu se obţine uşor. Consideră că un fiasco nicidecum nu este un motiv pentru a renunţa, ci o mai mare motivaţie pentru a munci şi persevera în tot ceea ce ţi-ai propus.

Născută în stânga Nistrului, Cristina Croitoru îşi începe studiile muzicale în 2004, la Şcoala de muzică din Dubăsari. În 2005 absolvă Liceul „Mihai Eminescu” din acelaşi oraş. Cinci ani mai târziu devine absolventa Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, Secţia canto estradă şi jazz. Începând cu 2007, tânăra artistă participă activ la diverse concursuri muzicale, unde reuşeşte să ia mai multe premii şi menţiuni. Doi ani consecutiv se numără printre finaliştii selecţiei naţionale Eurovision (2009-2010). În palmaresul său artistic se înscriu şi colaborările cu trupa Akord, interpreţii Boris Covali, Karizma, Mihai Teodor şi alţii.

Cristina Croitoru nu a respectat şablonul „am visat de mică…” şi nici nu a cântat pe taburet în faţa rudelor. Desigur, a visat şi ea la ceva, însă nu la scenă, ci să salveze vieţi sau să zboare… Dar planurile ei au suferit modificări surprinzătoare. Prin clasa a VII-a, simţul său muzical este trezit de coardele chitarei. Probabil, era uşor de anticipat – o mamă acordeonistă şi un tată chitarist i-au pecetluit Cristinei soarta… Cu talentul în gene, tânăra cântăreaţă decide să se şcolească în domeniul muzical, încet-încet croindu-şi drumul spre scena mare. „Când am venit la Chişinău, mergeam visătoare prin Piaţa Marii Adunări Naţionale, gândindu-mă la cât de frumos ar fi să cânt pe scenă, alături de greii muzicii noastre”, ne-a povestit frumoasa brunetă. Se spune că în viaţă trebuie să visezi atât de mult, încât să-ţi rămână şi ţie. Cristina a mers pe această formulă adăugând două ingrediente esenţiale – muncă şi exigenţă. „Recunosc că am bifat câteva aspecte, însă mai am de muncit. Aşa sunt eu – o fire insistentă. Deşi mi-am văzut visul cu ochii, nu mă simt pe deplin împlinită şi mulţumită. Îmi doresc mai mult”, spune plină de optimism Cristina.

Lirică şi în muzică, şi în viaţă

Şi deoarece Moldova este o ţară foarte mică, cântăreaţa se hazardează să urce şi pe scenele din afara ţării. „Consider că atâta timp cât eşti tânăr trebuie să încerci de toate. Am ajuns la etapa la care cred că pot mai mult. La noi muzica încă nu îţi aduce şi un venit. Dar să fac bani doar la nunţi, botezuri şi petreceri corporative nu mi se pare o opţiune fiabilă. Deocamdată, venitul meu din muzică este destul de modest, mulţam!, nu mă plâng”, remarcă artista. Un alt obiectiv ambiţios este acela de a ne reprezenta ţara la Eurovision, pe care îl califică drept cel mai de amploare proiect muzical de la noi. „Eurovision-ul este o rampă de lansare pentru tinerii interpreţi, dar şi o cale de promovare a noilor piese. De altfel, acesta este singurul concurs vizionat de aproape toată lumea, în condiţiile în care la noi nu există proiecte gen X Factor sau altele, ca în ţările vecine… Este fascinată de muzica lirică şi consideră că acest gen i se potriveşte ca o mănuşă. Însă nu-şi permite luxul s-o poarte tot timpul, deoarece nu are public… „Aş cânta toată viaţa. Dar la noi nu poţi să te limitezi numai la asta, fiindcă nu supravieţuieşti. Trebuie să faci şi muzică comercială, adică să faci ce se cere, altfel rişti să dispari”, afirmă interpreta. Ea spune că artiştii noştri sunt nevoiţi să se plieze după cerinţele publicului şi doar cei cu adevărat mari pot modela gusturile. „În America, de exemplu, o bună parte din public ascultă jazz, rnb, rock, pop, muzică lirică şi alte genuri, acolo toţi interpreţi au loc pe scenă. La noi nu există atâtea categorii de public”, este convinsă Cristina Croitoru.

Şi totuşi, „Vocea României” i-a adus noroc

Deşi participarea la „Vocea României” a prins-o pe picior greşit, din cauza emoţiilor prea puternice, totuşi talentata interpretă nu a rămas neobservată. Aşa că spună gurile rele ce-or vrea, dar ea s-a ales cu câteva propuneri pentru noi colaborări, o remarcă frumoasă din partea lui Horia Brenciu şi o experienţă mai mult decât utilă. „Recunosc, aş fi putut să cânt mai bine, însă nici nu pot spune că a fost foarte rău. Au existat concurenţi mult mai slabi, dar care au trecut. Asta nu înseamnă că mă voi descuraja, trebuie doar să mai muncesc. După concurs am fost felicitată şi mi s-au propus colaborări din partea unor compozitori şi interpreţi”, recunoaşte ea, fără a dezvălui mai multe amănunte. Deşi are adunate câteva piese bune, ea ezită încă să le pună pe un album, considerând că este o investiţie inutilă. „Poate doar dacă îmi propun să-l dăruiesc, deoarece din asta nu voi face bani. Dar din moment ce piesele mele pot fi găsite pe net, chiar nu are rost, cel puţin deocamdată. În plus, am nevoie de cel puţin zece piese”, explică autoarea.

Un capitol asupra căruia încă nu a bifat artista este dragostea, dar nimic nu e pierdut, anotimpul dragostei abia a început.