Timpul.md

Cultură 3 Septembrie 2010 | 03:44

Cum (ne) împărţim

De câtva timp, unele posturi de radio transmit un cântec în al cărui refren există un vers foarte întortocheat, care sună aşa: „Anii mei, anii mei, nu mă-mpart cu nimenea cu ei”. Tradusă mai pe româneşte, fraza aceasta ar însemna, metaforic vorbind, „am atâţia ani câţi am şi nu dau niciunul nimănui”.Or, inedita şi agramata sintagmă nu mă-mpart cu nimeni (deşi urmează cu cine - cu ei) autorul a ticluit-o după modelul rusesc поделиться (с кем-либо), căci asemenea formulări pot fi auzite de multe ori în vorbirea neîngrijită a basarabenilor. De exemplu, cineva, dându-i copilului bomboane, îi spune: „împarte-te cu bomboanele cu Dănuţ”, altcineva afirmă: „noi ne împărţim cu vecinii cu tot ce avem” sau „eu mai am nişte bani şi pot să mă împart cu tine” etc. Însă în limba română verbul a împărţi cu sensul de „a separa, a diviza, a distribui”, folosit, să zicem, la persoana I cu forma reflexivă, generează o afirmaţie cu totul alogică: eu mă separ, mă divizez, ca şi cum mă rup în bucăţi cu tine.

Consultând dicţionarul, putem constata cum se traduce acest cuvânt buclucaş: делиться /поделитьсяс(c кем-либо) înseamnă: a împărţi (ceva cu cineva); делиться последней копейкой - a împărţi cu cineva ultimul ban; поделиться впечатлениями - a împărtăşi cuiva impresiile - şi nicăieri nu figurează a se împărţi, dar atenţie! nici a se împărtăşi cu cineva, căci să te împărtăşeşti ori să iei împărtăşania poţi doar de unul singur, la biserică. Iar cu sensul de „a accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord” acest verb nu este reflexiv, deci vom spune: Eu împărtăşesc opinia colegului; Noi împărtăşim aceleaşi valori. Mai există un sens subtil al verbului a împărtăşi, şi anume cel de „a comunica cuiva un gând, a destăinui ceva”, de exemplu, El şi-a împărtăşit impresiile prietenilor şi nu S-a împărtăşit cu impresiile cu prietenii.

Din aceeaşi serie de confuzii face parte şi exprimarea de tipul Ar fi bine să ne schimbăm cu cărţile, cu adresele sau Hai să ne schimbăm cu locurile, care redau fidel structurile ruseşti alcătuite cu verbul меняться /поменяться (чем-либо) şi ar trebui traduse prin locuţiunea verbală a face schimb - să facem schimb de cărţi, de adrese, de locuri etc. De asemenea, trebuie evitate formele de reflexiv în cazurile de tipul: Ce te râzi? (Corect: de ce râzi?) sau El se învaţă la universitate (corect: el învaţă).

Irina Condrea, doctor habilitat, conferenţiar universitar la USM

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus