Timpul.md

Actualitate 8 Octombrie 2018 | 23:11

Cum poate avea loc schimbarea la față a Chișinăului

În timp ce europenii nu mai vor mașini personale, chișinăuienii visează la parcări noi

Mai mulți tineri au făcut o radiografie a Chișinăului, pentru a descoperi maladiile de care suferă orașul și a elabora o schemă pentru tratament. Aceștia au venit cu propuneri pentru a îmbunătăți aspectul și comoditatea capitalei. Soluțiile sunt aparent simple: mai multe spații verzi, mai multe biciclete și mașini electrice, tichete electronice în transportul public și mai multă atenție la necesitățile persoanelor cu dizabilități.

Arhitectura Chișinăului este una învechită și păstrează încă viu spiritul sovietic. „Arhitectura sovietică s-a bazat pe funcționalism, iar asta înseamnă că oamenii trebuiau să aibă zone în care să locuiască, zone în care să lucreze și zone în care să se odihnească. Dintr-o zonă în alta, noi mergem acum pe niște bulevarde imense. Din cosmos ori de la înălțimea zborului de pasăre, planul arată super, dar de la înălțimea omului arată…”, se arată decepționat urbanistul Victor Chironda.

„Dacă avem un parc imens, nu înseamnă că avem un oraș verde”

„Noi construim orașul și apoi el ne modelează pe noi. Dacă orașul ne supune la stres și ne agresează, atunci noi devenim nemulțumiți și agresivi. Cea mai mare problemă este când un oraș creează nefericire locuitorilor săi”, menționează Chironda. Potrivit lui, Chișinăul are toate șansele să devină un oraș funcțional până în anul 2050. Asta înseamnă, susține tânărul, că ar trebui să avem zone de locuit, zone de agrement, clădiri de birouri, iar între ele oamenii să circule pe bulevarde. Iar pentru ca aceasta să devină o realitate este nevoie de un plan de reamenajare a străzilor și un fond municipal în care să fie acumulate venituri din parcări, taxe locale, amenzi și finanțări externe. „Fondurile respective ar trebui alocate pentru finanțarea lucrărilor de reproiectare și reconstrucție a străzilor”, punctează urbanistul.

Victor Chironda mai spune că o stradă pietonală nu înseamnă neapărat una fără mașini, iar un oraș pentru oameni nu înseamnă neapărat că din el ar trebui să lipsească cu desăvârșire autoturismele. „Un oraș pentru oameni întrunește patru caracteristici. În primul rând, este un oraș plin de viață, ceea ce se observă prin circulație, mișcare. Este un oraș sigur prin prezența oamenilor în stradă, care merg pe jos. Este un oraș durabil, care adoptă transportul verde, ecologic. Este un oraș sănătos, care predispune la mișcare”, spune urbanistul.

„Astfel, trebuie să fie încurajat mersul pe jos sau cu bicicleta. Este necesară înmulțirea zonelor verzi din oraș. Dacă avem în centrul orașului un parc imens, asta nu înseamnă că avem un oraș verde”, subliniază tânărul.

Persoanele cu dizabilități sunt invizibile

Din păcate, Chișinăul nu este un oraș prietenos cu locuitorii care au probleme locomotorii. Victoria, reprezentantă a Asociației Obștești „Motivație”, spune vă visează la momentul în care toți cetățenii capitalei se vor deplasa cu ușurință prin toate zonele. „Chișinăul accesibil pentru toți poate deveni o realitate. Pentru aceasta, atunci când construim spații noi, le putem testa funcționalitatea implicând persoane cu diferite tipuri de dizabilități, dar și părinți cu copii în cărucioare sau cicliști”, explică Victoria. Tânăra susține că, deocamdată, persoanele cu dizabilități sunt invizibile pentru autoritățile locale. „Una dintre direcțiile noastre de bază este să monitorizăm accesibilitatea în țara noastră, care este o necesitate și nu un moft. Vrem un design universal al orașului. Acest concept presupune ca toate produsele, serviciile, mediul să fie proiectat astfel încât să fie accesibil și comod pentru toate persoanele, fără a fi nevoie de o adaptare ori o proiectare specială. Totodată, designul universal nu va exclude dispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilități”, menționează membra asociației „Motivație”.

Victoria mai spune că de multe ori chiar societatea le creează probleme de deplasare. Ea propune crearea unui mecanism de penalizare a instituțiilor, care nu asigură accesibilitatea pentru persoanele cu probleme de mobilitate. „Eu îmi doresc ca atunci când vom merge pe străzi pietonale să vad mai multe persoane din grupuri cu mobilitate redusă. Drumurile noastre nu sunt foarte practicabile, mai ales pentru persoanele în scaun rulant. Această problemă trebuie privită în ansamblu, din momentul în care persoana iese din casă și până ajunge în locul dorit”, adaugă tânăra.

Transportul privat ne îmbolnăvește

În anul 2017, în Chișinău, erau înregistrate peste 285 de mii de autoturisme, dintre care peste 200 de mii erau private. Totodată, 22% din emisiile de CO2 provin de la transportul privat și comercial. „Avem nevoie de politici publice, care să reducă numărul de automobile din Chișinău. Se construiește mult, dar nimeni nu se întreabă cum vor ieși oamenii din curțile blocurilor. Cu toții constatăm că transportul cu microbuzul este depășit, dar nu există încă o alternativă în Europa, numărul posesorilor de mașini descrește. Tinerii pun accent pe transportul alternativ, adică merg pe jos, cu bicicleta ori cu transportul public. Ce trebuie să facem ca să atingem și noi acest nivel de dezvoltare?”, se întreabă Stanislav Ghilețchi, analist în cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene. Una dintre soluțiile propuse de acesta este stabilirea unei taxe de congestiune sau de poluare, pentru a descuraja posesia de mașini.

Bicicliștii, fugăriți de câini și amenințați de mașini

Ana Cazacu este o ciclistă înrăită, deținând și o medalie de la competiţia internaţională de triatlon „Ironman”. Ea povestește prin ce trece zilnic atunci când se deplasează prin Chișinău pe două roți. „Orașul nu favorizează mersul pe biciclete. Șoferii sunt nerespectuoși, mă claxonează, ironizează, uneori îmi taie calea, mă și înjură. Ei cred că bicicliștii nu sunt importanți pentru societate. De câteva ori, a fost cât pe ce să fiu lovită de mașini”, mărturisește Ana.

Dar când se pregătea de participarea la competițiile de triatlon, își amintește ea, s-a pomenit în situația de a fi atacată de câinii maidanezi. „Eu ieșeam din casă la ora șase dimineața și mă duceam la antrenamentul de înot. Ei bine, până acolo eram fugărită de câte zece câini prin toate sectoarele Chișinăului, de la Botanica până la Râșcani. Partea bună era că mă mișcam mai repede și îmi fugea somnul, dar astfel de întâmplări se pot termina rău”, spune sportiva. „Cicliștii trebuie să participe la evenimente în număr cât mai mare, pentru a convinge autoritățile că vocile lor trebuie auzite”, consideră Ana.

Jumătate din populaţia din satele R. Moldova va migra până în 2030 în oraşe, potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Fluxul de noi rezidenți se va simţi mai cu seamă în Chișinău, capitala urmând să găzduiască peste 50% din toată populația urbană a ţării. Aceste schimbări vor spori presiunea asupra infrastructurii și serviciilor, creând în același timp provocări considerabile pe plan social, mai ales în ceea ce privește mediul.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus