Cum s-a încheiat anul 2016

Am ales să separ finalul anului 2016 de Dodon, de PL, de sărăcie și corupție. Mai bine să vă povestesc de evenimentele comemorative închinate de Uniunea Scriitorilor din Moldova și de Ministerul Culturii scriitorului și cineastului Anatol Codru.

Sau poate ar fi bine să amintim și aniversările. Eu am participat la câteva aniversări în luna decembrie, care m-au bucurat și emoționat. La cei 75 de ani împliniți de poetul Ion Vieru a avut loc o frumoasă întâlnire. S-au spus cuvinte de laudă și s-au depănat amintiri. Iar eu mi-am dat seama chiar atunci că putem să ne desprindem mintea de la politică și de la Dodon atâta timp cât avem cultură (scrisă și de limbă română, tovarăși!).
Povestea scriitorului Iuliu Cârchelan, care într-un cadru intim și-a serbat cei 80 de ani (mulți înainte!), despre caii și mânzul tatălui său, întorși din război, dar confiscați la colectivizare, mi-o voi aminti ca o poveste-generic din care noi, votanții de azi, nu am învățat nimic și se pare că încă nu suntem dispuși să învățăm.

La cei 70 de ani împliniți de poetul Boris Schițco a nins cu fulgi mari cât roata de caș tocmai când colegii săi într-ale scrisului îi recitau (și reciteau) versurile despre iarnă. Și pentru că eram între Crăciun și Anul Nou, s-a urat, s-a colindat. Apoi s-a povestit. La mulți ani și Domniei Sale!
Cum deci în mijlocul unor atât de festive întâmplări să îți amintești de politică? Am participat la aceste întâlniri și mi-am dat seama că atâta timp cât nu uităm unii de alții, atâta timp cât încă avem o cultură vie, cu oameni de cultură scrisă (în limba română!) vii și dispuși să se întâlnească, indiferent de prilej, nu ne poate înăbuși nimeni speranța de mai bine.

Vă urez la mulți ani tuturor, cu bucurii duhovnicești, culturale, familiale și cu un gros stomac la politică! Pentru că există totuși lucruri bune și frumoase lângă noi, care pot muta pe un plan secund – măcar sufletește – sărăcia, corupția și scena politică dezastruoasă de la noi.