Cum va arata noul Guvern?

Rezultatele alegerilor vorbesc despre faptul ca noul executiv se va deosebi esential de cel inca in functie. Si asta nu din cauza ca schimbarile ar fi moftul cuiva, ci pentru ca asa o cer realitatile momentului. Desigur, cei mai multi sunt interesati mai curand de impactul masurilor intreprinse de noul Guvern asupra calitatii vietii, decat de particularitatile de arhitectura institutionala ale acestuia. Totusi, conteaza sa se paseasca cu dreptul, iar experienta tarilor dezvoltate arata ca ajustarea practicilor administrative si a stilului de interactiune a Guvernului cu mediul economic si social la rigorile noului management public dau rezultate pe masura.

In tarile Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCED), ale carei membre sunt natiunile dezvoltate ce accepta principiile democratiei reprezentative si ale economiei de piata libere, si la care tind sa se alinieze tarile aflate in tranzitie, numarul mediu de ministere si membri ai Guvernului e de 12-15. Executivul RM are 16 ministere, dar 19 membri (21, daca-i socotim si pe presedintele Academiei de Stiinte, si pe guvernatorul UTA Gagauz-Yeri), incluzand si asa-numitii „ministri fara portofoliu”. Trebuie mentionat ca, desi o structura mai compacta a Guvernului e binevenita, in egala masura este importanta deplasarea de accente de la aspectele cantitative (numar de ministere sau de functionari) la acele calitative (eficienta si capacitatea de a face fata crizelor). Conteaza mai ales capacitatea de anticipare timpurie a crizelor, si nu reactionarea in plina desfasurare a acestora, cum a fost cu „criza vinului” sau cum e cu cea economica. Lipsa acestor capacitati se datoreaza si faptului ca initiativa decizionala nu apartine Guvernului, ci administratiei prezidentiale, situatie ce poate fi solutionata odata cu demonopolizarea Puterii.

O structura optimala a Guvernului este cea care elimina suprapunerile si, totodata, acopera toate domeniile importante. Aparitia oricarei structuri guvernamentale are la origine existenta problemei si recunoasterea necesitatii rezolvarii acesteia, un exemplu recent fiind propunerea PLDM de a constitui o Agentie pentru protectia cetatenilor RM care se afla peste hotare. Prin urmare, structura noului Cabinet va oglindi problemele carora le va da prioritate coalitia de guvernamant. Evident, reducerea numarului de ministere duce la comasarea unor ministere actuale, astfel incat anumite domenii sectoriale se vor afla in coordonarea unor viceministri.

Ministri responsabilizati politic si reconsiderarea rolului ministerelor

Guvernele alcatuite din experti tehnici sunt rare chiar si in tarile cu o cultura politica avansata. In majoritatea statelor post-sovietice, tehnocratii numiti intr-o functie politica se conformeaza cu timpul cutumelor birocratice si ajung sa fie ghidati de instincte politice. Mai ales intr-o guvernare de coalitie, un ministru de Finante, de exemplu, trebuie sa dispuna mai degraba de o experienta publica remarcabila, de persuasiunea necesara coagularii suportului politic pentru sprijinul initiativelor ce vizeaza bugetul public, decat sa fie un bun contabil. Nu in zadar, ex-presedintele francez Jacques Chirac, pe langa faptul ca a fost de doua ori prim-ministru si a detinut, intre 1977-1995, functia de primar al Parisului, a mai fost ministru pentru Relatiile cu Parlamentul, al Agriculturii, al Afacerilor Interne, al Afacerilor Sociale, precum si cea de Secretar de Stat pentru Economie si Finante.

Logica impune si o reconsiderare a functiilor administratiei publice centrale, unele dintre care, asumate fara suport legal, sunt improprii executivului. Activitatea Guvernului din ultimii ani abunda in exemple de atribuire, catre autoritatile publice locale, de sarcini neinsotite de acoperire financiara („grija” pentru baile publice din sate), de imixtiuni ridicole in activitatea mun. Chisinau („Pomul de Craciun”) sau de abuzuri mai grave, precum este introducerea vizelor pentru cetatenii romani.

Unul dintre principiile de baza in rationalizarea continua a distribuirii functiilor administrative, care a fost enuntat de PDM si care este invocat adesea de donatori, vizeaza separarea formularii de politici de implementarea acestora. Instituirea noului Guvern este exact ocazia potrivita pentru a decide ce activitati vor ramane in autoritatea executivului. O tendinta benefica ar fi de a rezerva ministerelor formularea politicilor si reglementarea generala, urmand ca supravegherea, certificarea si licentierea sa constituie responsabilitatea agentiilor guvernamentale sau a autoritatilor publice locale, sau chiar sa fie subcontractate. O problema aparte ce tine de restructurarea interna a ministerelor este delimitarea activitatilor politice de cele administrative. In unele tari solutia a fost instituirea functiei de Secretar de Stat care, pe langa alte responsabilitati, sa preia managementul resurselor umane de la ministru, acestuia revenindu-i preponderent activitatile politice. Nu in cele din urma, ne vom referi la comunicare. Chiar daca unele ministere dispun de o subdiviziune pentru relatiile cu publicul sau mass-media, comunicarea nu a fost niciodata un punct forte a acestora, or, demult nu mai suntem in era cand aproape totul cu ce se ocupa un minister este „confidential”. Ne asteptam, deci, ca institutiile finantate din bani publici sa devina „case de sticla”, in care cetatenii interesati si presa pot vedea oricand care este randamentul muncii functionarilor.

Ion Osoianu,
magistru in guvernare europeana,
pentru TIMPUL