Timpul.md

Carte 21 Ianuarie 2020 | 05:49

Cum vorbim, cum scriem?: Despre ton şi intonaţie

În prezent, în spaţiul audiovizualului există numeroase (ca să nu zicem nenumărate) posturi de radio şi TV, care încearcă din răsputeri să ne ademenească, să capteze cu orice preţ atenţia publicului. În avangarda acestei permanente competiţii sunt cei de la microfon – prezentatori, analişti, jurnalişti sau invitaţi – adică cei care vorbesc, pe care îi vedem, îi auzim şi ale căror voci şi intonaţii se întâmplă să le recunoaştem. Dar se pare că unii dintre ei nu prea au auzit de faptul că în afară de cuvintele spuse, o mare parte de informaţie se transmite (de multe ori involuntar) prin felul de a vorbi, adică prin intonaţie, ritm, ton, pauze, accente, ezitări, reluări ş.a., toate acestea reprezentând sfera paraverbalului, adică ceea ce însoţeşte vorbirea. 

O serie de radioprezentatori „pedalează” cam pe unul şi acelaşi aspect intonaţional, considerând că, dacă transmit dedicaţii muzicale, trebuie neapărat să vorbească pe un ton mieros, dulceag, zglobiu, nemaipomenit de vesel şi să spună totul râzând (dacă ar putea - şi chiuind). Însă această „dulcegărie” artificială plictiseşte şi chiar supără uneori, pentru că, până la urmă, şi urările de sănătate se pot transmite pe un ton normal şi echilibrat.

Destul de des chiar şi programele de ştiri sunt receptate cu dificultate, din cauză că prezentatorii nu respectă pauzele, nu pun corect accentele logice în frază, nu respectă intonaţia de început şi de sfârşit, dând impresia că văd textul pentru prima dată. Iar în programele de ştiri transmise în limba rusă la postul naţional de radio se aud nişte intonaţii atât de nefireşti şi bizare, încât nu poţi înţelege ce fel de vorbitor este acesta - rusofon, românofon sau, în genere, unul căzut din Lună.

Este extrem de jenantă situaţia, tot de la acest post de radio, când prezentatorul „îşi drege vocea” direct în microfon (deşi trebuia să facă acest exerciţiu cu mult mai înainte), apoi înghite în sec şi cu buzele uscate spune câte o frază pe un ton monoton şi fără expresie, ca al unui om trezit din somn pe neaşteptate. Cazul respectiv de vorbire îngălată, fără intonaţie, cu tonul coborând aproape până la zero s-a demonstrat recent într-o transmisiune directă, în timpul unui dialog chiar cu preşedintele executivului.

Oricât de tari şi mari ar fi radioprezentatorii, ei trebuie să ţină cont de faptul că aproximativ 35% de informaţie se transmit pe cale paraverbală. Iar vorbirea monotonă şi rectilinie a unora pare să confirme gluma care circulă acum pe internet despre cele patru viteze ale moldovenilor: a patra - înşet; a treia - înşetişor; a doua - tot pe loc, pe loc, pe loc, întâia - răzămat. Ca să nu ne hurducăm, fraţilor, că putem asuda sub limbă făcând atâtea eforturi în faţa microfonului.

Irina Condrea, doctor habilitat,
conferenţiar universitar la USM

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus