Timpul.md

Opinii & Editoriale 24 Octombrie 2016 | 08:18

Cuvântul „cultură” lipsește din programele electorale

Există un lucru la care nimeni nu mai atrage atenția, chiar dacă este foarte important pentru țara noastră. De acest lucru m-am convins, citind programele electorale ale concurenților electorali pentru alegerile președintelui R. Moldova din 30 octombrie. Cu mici și neimportante excepții, toți ne promit bunăstare și un viitor mai bun, deși calitatea de șef al statului într-o republică parlamentară nu le-ar permite să realizeze astfel de schimbări, oricât de mult ar visa ei să le facă. Însă nici un prezidențiabil nu se arată interesat de starea și viitorul culturii noastre. 

Cineva ar putea să-mi reproșeze că țara arde, dar baba, adică subsemnatul, se piaptănă. Trebuie să recunoaștem că pentru mulți moldoveni cultura nu mai contează deloc în situația în care marea lor majoritate cere miliardul înapoi și căderea guvernării oligarhice. Cu toate astea, să fim atenți că, dacă am ajuns să gândim astfel, în mentalitatea noastră se întâmplă ceva mult mai grav decât ne imaginăm noi. Pentru că indiferența electoratului, pe de o parte, și a concurenților electorali, pe de altă parte, față de dezvoltarea culturii ne demonstrează că facem parte dintr-o societate lipsită de suflet și de virtuozitate. Altfel spus, am devenit o societate alcătuită din roboți. Iar robotul, ca și orice altă mașină, nu are capacitatea de a cugeta altfel decât este programat. Și, dacă se întâmplă să facă gafe, este aruncat la fier vechi.


Oamenii de cultură sunt marginalizați ca niciodată în istoria RM

Toată lumea știe că Ministerul Culturii beneficiază de alocații foarte mici din bugetul de stat. Așa a fost întotdeauna în țara noastră, unde oamenii de cultură erau întotdeauna utili celor de la putere doar în calitate de clovni în campaniile electorale. Până acum, de bine de rău, concurenții electorali notau în programele lor și obiective cu privire la redresarea situației din domeniul culturii. Firește că nimeni dintre aceștia nu s-a ținut de cuvânt, toți ne-au mințit, dar cel puțin ei nu au uitat de cuvântul „cultură”. În minciunile lor persista o fărâmă de speranță, născută din faptul că acest subiect încă trezea interes.
Campania actuală ne face să credem că arta a devenit pentru R. Moldova un obiect uzat și trecut la capitolul pierderi. Ciudat că nimeni nu atrage atenția la această pierdere… Or, nu exagerez deloc când afirm că oamenii de cultură din R. Moldova sunt marginalizați ca niciodată în istoria țării noastre.

Excepția Lupu. Promite ceea ce nu a făcut în ultimii șapte ani

Singurul prezidențiabil în programul căruia există acest cuvânt este Marian Lupu, însă promisiunile sale par a fi de-a dreptul ridicole pentru cei care cunosc situația reală din acest domeniu. Citez din programul liderului PD: „S-au făcut și se fac multe lucruri frumoase în domeniul culturii. Ministerul de resort a susținut mai multe proiecte de reabilitare a unor monumente de patrimoniu, organizează periodic festivaluri care pun în valoare tradițiile noastre și sunt întreprinși pași pentru ca ele să se regăsească în lista patrimoniului UNESCO. Consider, însă, că domeniul culturii trebuie să beneficieze de mai multe fonduri în următorii ani, fiindcă investiția în cultură merită făcută”.
Amintesc că Ministerul Culturii a fost condus de la 2009 încoace de Partidul Democrat. Cine poate să-l creadă în cazul respectiv pe Marian Lupu, dacă el abia acum, când bugetul de stat este la limita falimentului, când țara e plină de datorii și cetățenii urmează să restituie miliardul furat, ne spune că domeniul culturii are nevoie de o finanțare mai serioasă? Până acum, când a avut toate pârghiile necesare pentru a sprijini cultura, la ce s-a gândit Lupu? Oricum, avem de a face cu o declarație populistă, chiar și dacă am admite că în una din nopțile trecute el a avut o vedenie cerească despre rolul culturii în țara noastră. Fiindcă șeful statului nu participă la elaborarea bugetului de stat, și, în cel mai bun caz, poate veni cu recomandări.

Patru dimensiuni după nicio realizare…

Din același punct de vedere, nu trezesc nici câtuși de puțină încredere nici celelalte făgăduieli, promisiuni ale liderului PD cu referire la cultură, după cum urmează: „Eu voi asigura dezvoltarea a patru dimensiuni din zona culturii, pe care le consider importante pentru acest sector. Primul lucru este modernizarea caselor de cultură (în special cele mai degradate din mediul rural), pentru ca actul de cultură să existe în mod activ în cât mai multe comunități locale. Al doilea lucru este motivarea suplimentară a lucrătorilor din domeniul culturii, prin creșterea salariilor, dar și prin programe de formare a resurselor umane. Al treilea lucru este reabilitarea pentru repunerea în circuitul economic și turistic a obiectivelor culturale și turistice: vechile conace boierești, muzee și altele. Cazurile conacului Mimi din raionul Anenii Noi, Manuc Bei din Hâncești, pot și trebuie să fie un exemplu de urmat. Iar al patrulea lucru este dezvoltarea industriilor culturale-creative, care pot aduce beneficii mari prin punerea în valoare a inteligenței și talentului moldovenilor în design, muzică sau televiziune”.
Citind aceste rânduri, îmi aduc aminte de emisiunea „Cod Galben” al colegului meu Dorin Galben, la care recent a fost invitat ministrul Transporturilor Iurie Chirinciuc. Acesta spunea că lucrătorii din transporturi primesc salariile la timp și că situația în acest sens se află sub control, când o angajată de la „Calea Ferată a Moldovei” a telefonat în emisie directă, cerându-i ministrului socoteală de ce nu-și vede leafa de luni bune. Lucrurile nu diferă deloc în cazul lui Lupu îngrijorat de salariile lucrătorilor din domeniul culturii. Repet, în ultimii șapte ani, în care ministerul de resort a fost condus de partidul lui Lupu, profesorii de la Arte au salarii mizere, pe care deseori le primesc cu întârziere. Pentru a putea supraviețui, rectorii acestor instituții de învățământ cu profil artistic sunt nevoiți să majoreze semnificativ prețul contractelor de studii, zădărnicind astfel visul unor tineri talentați de a face artă. În afară de aceasta, despre ce fel de modernizare a caselor de cultură sau a vechilor conace boierești poate fi vorba, dacă aceeași clădire a Academiei de Arte necesită de ani buni o reparație urgentă, iar edificiul Muzeului Național de Artă se repară de vreo zece ani?
Vina pentru toate acestea nu o poartă nicidecum ministrul Culturii Monica Babuc, ci anume Marian Lupu, care este președintele partidului ce se află în prezent la guvernare. Poate că și directorii de teatre și muzee au pus mâna pe o parte din banii investiți pentru reparațiile sediilor acestor instituții, pentru că nimeni nu înțelege prin ce minune aceștia s-au ales cu vile și mașini luxoase. Și în acest caz, însă, ar trebui să așteptăm explicații de la Marian Lupu, deoarece atât Procuratura, cât și CNA se află sub obediența partidului la cârma căruia se află el. Astfel, dacă acest om a avut până în prezent puterea deplină de a face ordine în cultură, dar nu a mișcat din deget, cu ce ocazie ar proceda altfel odată ajuns președinte?

Unica noastră șansă e să ne trezim din somnul miliardului

Acest text nu este în favoarea sau în defavoarea lui Marian Lupu. Ideea e că despre alți concurenți electorali în raport cu dezvoltarea și promovarea culturii nu am ce vorbi, după cum scriam și mai sus. Mihai Ghimpu și Ana Guțu vorbesc numai despre unirea RM cu România. Programele electorale ale lui Iurie Leancă, Maia Sandu și Valeriu Ghilețchi sunt compuse din câte zece puncte, dar cuvântul „cultură” lipsește din toate trei. De asemenea, nici zare de așa ceva în cele șase puncte prioritare pentru socialistul Igor Dodon, care promite să ne apropie de Rusia, să interzică unionismul, să asigure pacea și alte lucruri trecătoare. Dumitru Ciubașenco, deși este un intelectual, își asumă angajamentul de a emite decretul cu privire la dizolvarea Parlamentului și de a modifica Constituția. Despre cultură fie că a uitat și el, fie că nu a primit astfel de indicații de la Renato Usatîi, șeful partidului pe care îl reprezintă în alegeri. Nu adie nimic despre aceasta nici Inna Popenco, nici Silvia Radu, și nici Maia Laguta, fostă actriță, care astăzi se bate cu pumnul în piept că este unica noastră șansă…
Lucrurile stau puțin altfel. Unica noastră șansă în ziua de astăzi este să ne trezim din somnul miliardului și să observăm că în jurul nostru există și lucruri frumoase. Atunci vom înțelege că până și un stat sărac și jefuit de oligarhi este în stare să devină cunoscut și apreciat în lume prin cultura sa, dacă aceasta este promovată și dacă oamenii de artă sunt motivați să creeze. Numai dacă vom reîntoarce sufletul în noi, vom fi apți să muncim mai productiv și spre binele țării, inclusiv să găsim blestematul de miliard și să respirăm liniștiți.

 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus