Timpul.md

Politică 3 Martie 2014 | 10:29

Dan Dungaciu despre conflictul din Crimeea și implicaţiile pentru Moldova

Pot fi luate în considerare patru scenarii pentru Ucraina: Un război pentru Ucraina  care să implice mai mulţi actori decât Kievul şi Moscova este puţin probabil, în ciuda Memorandumului de la Budapesta din 1994, invocat abundent şi cu temei de diplomaţia ucraineană în aceste zile. 

Consecinţele sale ar fi de neimaginat în acest moment. Dincolo de o asemenea evoluţie inacceptabilă pentru nimeni, deocamdată se concretizează patru scenarii pentru Ucraina, care vor sta sub semnul lui «o pace strâmbă este mai bună decât un război drept»:

1. „Scenariul transnistrean”: Rusia preia controlul asupra Crimeii, iar Kievul îl pierde şi pe cel pe care îl mai are. Se face un referendum pentru independenţă sau apartenenţă la Rusia, armatele ruse se transformă în „pacificatori”, regiunea devine un soi de protectorat rusesc, indiferent de statutul pe care îl va căpăta formal. Este o ruptură a Ucrainei, de facto, dacă nu şi de jure. Rusia câştigă, dar Occidentul nu recunoaşte regiunea şi consideră, în continuare, că Ucraina rămâne «independentă şi suverană», precum R. Moldova.

2. «Scenariul georgian»: Conflictul bilateral devine dur, cu implicare militară serioasă, Crimeea se radicalizează, la fel şi Rusia, conse­cinţa fiind o ruptură de facto şi de jure, chiar dacă nerecunoscută ca atare. Este un scenariu din care Ucraina şi Occidentul ies extrem de prost, o nouă Georgie, la marginea Europei, de data asta, fiind geu de înghiţit.

3. «Scenariul federalist»: Ucraina devine o federaţie, statutul Crimeii va fi, astfel, diluat, la fel şi înfrângerea Kievului. Primii care vor dori aşa ceva vor fi cei din zonele din Estul republicii, mai bogate şi relativ sponsori al regiunilor proeuropene din vestul ţării. Rusia va fi mulţumită, «federalismul» este o soluţie «europeană», iar într­o asemenea construcţie Moscova va avea pârghii serioase de influenţă prin ­intermediul Estului şi sudului Ucrainei. O soluţie pe care ambele părţi, atât Vestul, cât şi Estul, o pot vinde relativ bine publicurilor lor.

4. «Condominium ruso-occidental asupra Ucrainei». Deşi nu se va folosi acest termen şi nu va fi denumit ca atare acest scenariu, el rămâne plauzibil. Va rezulta în urma unor negocieri dincolo de puterea Kievului de a interveni, dar cu consultarea lui. Ucraina rămâne aşa cum este acum, unită, dar ţinută în picioare doar de presiunile care se vor compensa reciproc dinspre Est şi Vest. Nu se va semna nimic decisiv, nici Acordul de Asociere, nici apartenenţa la Uniunea Vamală. Nici Vestul nici Estul nu vor avea pârghii decisive în Ucraina, aşa cum s­a dovedit recent că stau, în realitate, lucrurile şi cu ocazia evenimentelor recente. Ţinta finală pentru un asemenea scenariu este convergenţa visată între spaţiul european de liber schimb al Bruxellesului şi Uniunea vamală ghidonată de Moscova.

Tăcerile Iuliei Timoșenko

Tăcerea Iuliei Timoşenko din aceste zile este extrem de semnificativă. În cazul în care va fi evitată o confruntare militară globală pentru Ucraina, esenţial este cine vor fi actorii din Ucraina care vor gira aceste soluţii: liderii pieţei, în special Klicko, nu pot pretinde asemenea poziţii, pentru că fostul campion la box a ales postura dură, radicală, războinică. În acest caz, rolul Iuliei Timoşenko poate spori simţitor, ea având încă nişte canale bune de comunicare atât la Berlin, cât şi la Moscova. Faptul că va face curând o vizită la Moscova este semnificativ. Este foarte probabil ca asemenea tipuri de lideri să fie cei mai indicaţi pentru o soluţie în care Ucraina rămâne ce a fost de la început, aşa cum se traduce literar, respectiv „la hotare”.

Implicaţiile pentru Moldova

Există trei chestiuni care se pot deduce din agresiunea asupra Ucrainei:

1. Nu are nici o garanţie de securitate, iar ideea de neutralitate (negarantată) din Constituţie nu înseamnă, de fapt, nimic. Iluzia neutralităţii şi jocul „inteligent” la două capete ­ şi cu Estul şi cu Vestul – rămân ceea ce sunt: iluzii naive şi primejdioase.

2. Transnistria se poate oricând radicaliza, ceea ce va pune Chişinăul într­o situaţie imposibilă. Nu va avea pur şi simplu ce să facă. Puterea de negociere sau de ripostă a Chişinăului este incomparabil mai mică decât cea a Kievului, la fel şi relevanţa globală a unui posibil conflict.

3. Este clar că va trebui să îşi gândească, cel puţin implicit, viitorul european fără Transnistria, pentru că e greu de imaginat că trupele ruseşti se vor (mai) retrage vreodată de acolo, iar o soluţionare a conflictului s­ar putea produce în interesul R. Moldova. Nistrul este perceput de Moscova ca frontieră de război şi va rămâne aşa de aici încolo.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus