Timpul.md

Editorial 12 Octombrie 2020 | 00:22

De ce această groapă de gunoi n-are nicio șansă?

Este greu să identifici o cale corectă pe care să mergi, dacă nu reușești să evaluezi obiectiv ce efecte au avut asupra ta mersul pe cărările care te-au dus unde ești.

Se spune că traumele suferite sunt de cele mai multe ori uitate, în tentativa de a ne proteja de lucrurile negative cu care nu dorim să ne confruntăm. Practic orice traumă suferită de o populație o duce ulterior într-o stare de negare sau, în unele cazuri, de obicei mai rar, trauma se transformă într-o obsesie. Poporul român (inclusiv moldovenii din RM) se află într-o stare de negare când vine vorba de crimele sovietice, deși există mii și mii de dovezi. Efectele sunt evidente, constatăm o lipsă totală de interes a poporului față de propria istorie. Nu vrem să evaluăm obiectiv nici ce s-a întâmplat în secolul XV și nici ce s-a întâmplat 20 sau 10 ani în urmă. O populație traumatizată, ulterior înfometată, se transformă încet în una uitucă, bezmetică și lipsită de conștiință națională. Ar fi greșit să ne camuflăm toate eșecurile în spatele unor crime comise de sovieticii ucraineni sau ruși. Crima mare este că am cântat „Deșteaptă-te, române” fără a pune mâna pe carte. Toate proiectele de astăzi din RM sunt sortite eșecului pentru că fundamentul lipsește. Iar fundamentul oricărui proiect de succes sunt cunoștințele temeinice, nu amatorismul camuflat sub formă de obsesii. La întâlnirea Platformei DA cu liderii din Parlament, dnul V. Untilă a replicat că justiția este aservită celor cu bani, nu doar unor lideri de partid. „Stataliștii” promoscoviți și pro-UE se declară împotriva oligarhiei, deși R. Moldova este condusă de o plutocrație, dar pe cine mai interesează „nuanțele” când important este să fii actor bun și să pari convingător în fața audienței?

Plebiscit?

O idee greșită este și tentativa de a organiza un plebiscit despre „unionism” în 2018. Am luat unionismul între ghilimele pentru că acest curent a apărut când problema era unirea a două provincii, Moldova și Valahia (deci, până la 1859). De ce s-ar ști asta, dacă pentru unii „lideri” așa-ziși unioniști, există doar 1989, 1944, 1918 și eventual 1812, alte modele istorice ei nu cunosc. Astăzi, acest fragment de stat numit RM, o parte din gubernia țaristă Basarabia nu este o provincie egală cu statul român pentru a le putea „uni”. Prin urmare, piedica pentru existența unei RM Europene, dar și a unei RM „unite” cu România sunt liderii acestor „curente”, care n-au niciun fel de cunoștințe juridice, legale, istorice, economice etc.


Groapa de gunoi

Singura concluzie este că RM rămâne pe loc. Venirea rușilor, românilor sau europenilor este un mit, pentru că nimeni nu are nevoie de această imensă groapă de gunoi. Nici măcar propriii cetățeni n-o mai vor, de asta aceștia pleacă masiv spre „țări mai calde”. Patriotismul nu este dragostea față de pământ (glod, țărână, clădiri, copaci sau râuri), cum pretind șovinii xenofobi gen Dodon sau Lupu, care declară că iubesc Moldova, dar urăsc sute de mii de cetățeni care au alte viziuni decât ei. De asemenea, nu este patriotism mulțumirea de a vedea prosperitatea țării tale. Cei care împărtășesc un astfel de „patriotism” ar fi gata oricând să-și vândă națiunea oricui i-ar promite niște beneficii materiale (Moscovei, Uniunii Europene etc.).
„Ca națiunea să domnească prin sine însăși, ca ea să fie puternică și respectată, ca limba ei să excite admirațiunea popoarelor, prin tezaure de geniu, aceasta se cheamă mărire națională, iar dorința acestei măriri naționale se cheamă patriotism!”, spunea B. P. Hasdeu la 1869.


Falimentul

Ce fel de respect putem căpăta când zi de zi demonstrăm o lipsă clară de cultură, de cunoștințe în istorie, drept, economie etc.? Nu facem diferența între politic și partinic, avem impresia că istoria se rezumă la trei date ce trebuie memorizate. Nu știm că nu există nicio țară reîntregită prin referendum? Folosim zilnic cuvinte care nu au nicio explicație în DEX, gen alolingv sau statalist… Și după aceea dorim să avem „țară”, „lege”, „ordine” „prosperitate” sau chiar „unire”?

Nimeni nu va putea dizolva dorința națiunii române de a locui într-un singur stat, dar este evident că acest lucru nu va putea fi obținut nici de actuala generație tânără, care pare a fi una ratată, pentru că în locul unei analize obiective care poate avea loc doar dacă există cunoștințe temeinice preferă crearea și perpetuarea unei ideologii supreme ce nu poate fi pusă în discuții.

OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ.

PLUTOCRAȚÍE, plutocrații, s. f. Formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogați. ♦ Totalitatea persoanelor care, cu ajutorul averii, impun plutocrația (1). – Din fr. plutocratie, germ. Plutokratie.

Statalist - acest cuvânt nu există în Dicționarul explicativ al limbii române. În discursurile lor, rușii din RM au folosit termenul de „gosudarstvenniki” (государственники). În limba română, cel mai apropiat termen de acest concept este etatismul.

ETATÍSM s. n. Teorie conform căreia rolul statului este primordial în organizarea și administrarea vieții economice și sociale.

UNIONÍST, -Ă, unioniști, -ste, adj. Care susține și propagă ideea de unire (a unor provincii într-un singur stat). ♦ (Substantivat) Susținător al Unirii Principatelor Române (înainte de 1859). [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioniste.

8 octombrie 2015

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus