Timpul.md

Moldova 14 Ianuarie 2013 | 12:09

De ce moldovenii se ucid între ei?

Tânarul care și-a omorât tatăl și pe un consătean la Moscova relatează în exclusivitate pentru Timpul cum și de ce a săvârșit crima

Un tânăr din Chișinău a zdrobit țeasta socrului său cu ciocanul de bătut carne, apoi l-a ars și a îngropat rămășițele într-o gunoiște. Un elev din Telenești și-a omorât tatăl, care sărise la maică-sa cu cuțitul. Un tânăr din Călărași și-a bătut fratele până la ultima suflare, iar altul din Căușeni și-a înjunghiat mortal fratele. Un tânăr din Șoldănești a băgat în capul și în pieptul socrului său cuțitul de bucătărie şi foarfecele, iar doi frați din Grătiești și-au înjunghiat sora și au plecat acasă. O femeie din Ungheni a scăpat de soț, lovindu-l cu lopata în cap, iar alta din Strășeni și-a înjunghiat bărbatul în fața a patru copii minori. Un individ din Cimișlia și-a ucis în bătaie concubina, iar în noaptea de Anul Nou, cu doar câteva clipe înainte de miezul nopții, o femeie din Anenii Noi și-a omorât soțul, cu un cuțit... 

Am prezentat mai sus doar câteva din crimele comise în familie, în RM, în ultimii doi ani. Sunt cazuri care altădată ne înfiorau, iar astăzi devin o normalitate și nu mai miră pe nimeni. Deși apar tot mai multe organizații care își propun să combată violența domestică, deși au loc conferințe la această temă, deși parlamentul a declarat violența în familie drept crimă gravă, iar guvernul aprobă reforme în acest sens, cantitatea de sânge vărsat în familiile noastre crește în continuare. Potrivit Biroului Național de Statistică, în anul 2011, comparativ cu 2010, numărul infracţiunilor contra familiei şi minorilor a crescut de 2,9 ori (!), din care 80% sunt crime ce țin de violenţa în familie. 

Noi am avut ocazia să vorbim preț de două ore cu unul din respectivii ucigași. Este vorba de Ion Popov, băiatul de 18 ani, care la 1 decembrie, aflându-se la Moscova, le-a despicat capetele cu toporul tatălui său, Alexandru, și încă unui consătean, Constantin Căpățână. Ion este liber, pentru că Rusia încă nu a trimis la Chișinău dosarul penal pe cazul omorului și astfel autoritățile noastre nu au nicio probă contra acestuia. Cu toate acestea, recunoscându-și vina, tânărul ne-a povestit în detalii, cu ochii în pământ și vocea tremurândă, cum și de ce le-a luat viața la doi oameni... Iată, pe scurt, relatarea sa despre cutremurătoarea crimă:

„Mi-am pierdut mințile…”

„Eu cred că tetea m-a chemat la Moscova ca să mă ucidă, fiindcă mă ura și pe mine, și pe frații mei, și pe mămica. El mă amenința că, dacă nu beau cu el, o să mă omoare, dar eu îs slab la beție și nu pot lua mai mult de două pahare de bere. Deseori îmi punea cuțitul la gât sau zicea că mă va împușca și pe mine, și pe mămica. Uneori dădea în mine, el și acasă ne bătea des. Leafa mea de 8000 de ruble o lua el, mie nicio copeică nu mi-a dat. Să fi avut bani, aș fi fugit în Moldova. Iar Căpățână (cealaltă victimă) mă punea să fur acumulatoare și motorină. Amândoi mă porecleau cu cele mai urâte cuvinte și-mi ziceau „Nu mai ești fetița lui mă-ta, ești fetița noastră”. Într-o zi, m-au băgat în microbuzul lui Căpățână și acela a zis: „Dacă nu furi, te ucidem!”. Eu m-am speriat și m-am pus în genunchi: „Măi, lăsați-mă în pace, măi, vă rog!”. Eu plângeam, iar ei râdeau. Cu o săptămâna înainte, mi-am tăiat venele, că nu-i mai suportam. M-a găsit tetea și m-a bătut. Răcnea: „Pid…le, ce faci?”. Iar în ziua aceea, când s-a întâmplat asta, el a băut o votcă. Am băut și eu un pahar de bere, cu gândul că se va liniști. Dar el mi-a spus: „Te împușc și te arunc în mlaștină”. Am mai băut un pahar cu bere, dar el zicea: „Pid…le, oricum am să te împușc!”. Pe la ora 19.00, venise Căpățână și zicea că sunt băbană, oaie proastă, fiindcă nu vreau să fur. Le-am spus că aș vrea să plec acasă. I-am rugat chiar: „Dați-mi, măi, măcar 500 de ruble, ca să ajung la Moscova și m-oi descurca pe urmă”. „O p…, ai să stai aici!”, a strigat tetea. Așa a răcnit până pe la ora zece, când a pus mâna pe cuțit și m-a dat afară din vagonul în care trăiam cu toții. A zis: „Ieși n… afară, că te ucid”. Căpățână rădea. Am stat afară vreo oră și am plâns, până am înghețat. Deodată mi-am pierdut mințile, parcă dracul a pătruns în mine. Am intrat în vagon, ei dormeau. Am luat securea de sub masă și l-am pălit mai întâi pe Căpățână în cap. El a căzut de pe pat. Pe tetea, după ce l-am pălit, a zis „B*ea”… și gata. Am ieșit repede și am aruncat securea în WC. Când m-am întors să-mi schimb hainele, ei stăteau pe fund. Și m-am speriat deodată așa de tare! Atunci am luat cuțitul și l-am lovit pe tetea în umăr, iar pe Căpățână - în coastă și ei au căzut iarăși. Mi-am schimbat pantalonii stropiți de sânge, mi-am luat pașaportul și m-au luat amețelile. Am căzut pe pat și-mi scuturam capul, ca să nu leșin. Ei încă nu erau morți, gemeau, se zbăteau, cel de jos se apuca de marginea patului... Am luat 200 ruble de pe masă și am ieșit. Mergeam repede, cu gluga pe cap și priveam în pământ. În satul Galițino, un tadjik s-a oprit și m-a întrebat încotro merg. I-am spus că n-am bani, dar el m-a luat până la Moscova, acolo unde se opresc microbuzele spre Moldova. L-am sunat pe fratele din Chișinău și l-am rugat să-mi plătească la întoarcere drumul…”.

Amintim că, deși dosarul său este la Moscova, Ion a fost arestat pe termen de 12 zile pentru opunere de rezistență poliției. El ne lămurește că acuzația a fost inventată la rugămintea sa, după ce i-a implorat pe polițiști să-l închidă, fiindu-i frică de familia Căpățână. Întrebat de ce nu a sustras banii victimelor, spune: „Nu-mi trebuiau banii lor”. Ne-am interesat de ce, cu o zi înainte de crimă, a postat pe o rețea de socializare mesajul: „Vreu mulți bani, dar nu prin lucru făcuți”, și el ne-a lămurit că această inscripție era scrisă pe un cartonaș, pe care l-a adus taică-său de undeva... Iar când l-am întrebat de ce a declarat poliției că a săvârșit crima cu ciocanul, și nu cu toporul, el și-a ridicat privirea din podea, cu un surâs trist: „Cum să le spun de secure? Mi-a fost rușine…”. De fapt, nu-i exclus că Ion a comis omorul în complicitate cu cineva, căci mai multe mărturii ale sale trezesc semne de întrebare. El spune că le-a aplicat celor doi câte o lovitură cu cuțitul, însă fiecare cadavru avea circa 20 de asemenea lovituri. Ne asigură că, ieșind din vagon, a încuiat lacătul de la intrare, deși poliția l-a găsit doar închis… Ion regretă fapta comisă, dar își dă seama că e prea târziu să mai repare ceva. Izolat de lume, stă numai în casă și așteaptă din zi în zi să fie arestat.

„Nu merită pușcăria”

Recunosc că, ieșind de la Ion Popov, mă gândeam că el nu merită pușcăria. Pentru că taică-său l-a pregătit toată viața pentru acest masacru, după cum confirmă și frații, și soția sa, maltratați cu cruzime de către capul familiei. Larisa Mămăligă, psiholog la Centrul Mamei și Copilului, consideră că vina pentru omorul de la Moscova îi aparține și mamei tânărului. „Tăindu-și venele, el a vrut cumva să rezolve situația - ori el să moară, ori ceva să se întâmple, căci nu mai suporta. El pur și simplu s-a eliberat de persoanele care făceau din el o fiară, comportându-se cu el ca și cu un animal. Anume ei l-au îndobitocit, l-au transformat într-un criminal. Eu aș opta pentru pedepsirea mamei care, fiind responsabilă de viața copilului, poartă o parte din vină. Nu poți să permiți ca un copil să fie bătut și violat, pentru că tu vrei să-ți păstrezi familia întreagă. Copilul doar a repetat ceea ce a văzut la tatăl său”, afirmă psihologul. Ea consideră că Ion nu trebuie să fie condamnat. „Din punctul meu de vedere, el este deja pedepsit de soartă și nu cred că merită să stea la pușcărie. Poate ar merita câțiva ani de colonie, cu un tratament omenesc, chiar medical, plus consiliere psihologică”, precizează Mămăligă.

Și Angela Potâng, șefa Catedrei psihologie generală a Universității de Stat, este de părere că Ion trebuie supus unei expertize psihologice, iar în procesul judiciar să se ia în calcul condițiile în care a trăit. „Pentru că el a fost crescut într-un mediu agresiv, fiind supus violenței din copilărie. Trauma psihologică a fost refulată în subconștient și ea a mocnit foarte mult timp, balansând între anumite sentimente de abandon și tendința de răzbunare”, explică profesoara. La rândul său, Valentina Bodrug-Lungu, expertă la „Gender-Centru”, consideră că Ion este și infractor, și victimă, și este convinsă că el ar fi putut evita crima, dacă s-ar fi adresat la poliție. Apropo, un caz relevant în această privință a avut loc la 4 ianuarie, la Edineț, când o femeie și-a salvat viața sa și a patru copii, după ce l-a denunțat imediat la poliție pe soțul său, care i-a amenințat că îi va ucide cu un cuțit de sacrificat animalele.

„Suntem imaturi psihologic”


Am prezentat cazul lui Popov în detalii, pentru că este o excepție. În rest, pe marea majoritate a ucigașilor în familie îi unește un singur lucru - paharul. Ei omoară cu multă cruzime, aflându-se în stare de ebrietate, când emoțiile prevalează rațiunii, după care își recunosc fapta. Se pare că greșesc cei care consideră că motivul alcoolizării populației RM este doar sărăcia, căci fenomenul are rădăcini mai adânci. Pe vremea lui Lucinschi, de pildă, am trăit o sărăcie mai cumplită. Atunci crimele înfloreau, însă ucigașii omorau străinii, nu pe ai lor.

Una din marile noastre probleme la acest capitol constă în diminuarea considerabilă a valorilor familiei. Trăim într-o epocă în care părinții își abandonează copiii, când divorțurile se aplaudă, iar dragostea se rezumă exclusiv la poftele carnale. Fără iubire, familia se transformă dintr-o oază a liniștii într-un câmp de război, în care domină nu buna înțelegere, ci doar interesele materiale și intențiile de răzbunare. Potrivit profesoarei Angela Potâng, un impact foarte mare la creșterea numărului violenței domestice îl au televiziunea, filmele agresive și mediatizarea prea largă a crimelor în familie. „De mici, copiii văd numai împușcături, cuțite și sânge la televizor și cam în fiece săptămână se aude despre o crimă. Jocurile la calculator sunt de aceeași natură. Toate astea intră în obișnuința copiilor”.

Chiar dacă nu ne place de Dumnezeu, trăim zilele în care Evanghelia se împlinește: „Frate pe frate va da la moarte și tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor ucide”. O analiză atentă a fenomenului ne arată că prima garanție că aceste crime ar putea căpăta proporții este anume nepăsarea noastră. O altă mare greșeală este obediența noastră oarbă față de exterior, de unde așteptăm soluții pentru orice situație. Noi renunțăm la tradițiile noastre de dragul unor tradiții străine, fără să observăm cum stau lucrurile în țările unde acestea sunt acceptate. „Suntem imaturi psihologic, ca popor, și preluăm din lumea civilizată ceea ce e mai rău. Trecem cu vederea multe lucruri pozitive și ne molipsim de sexualitate, de liberalism și pornografie, de dependența de calculatoare. Cândva lumea avea frică de Dumnezeu și acesta era un mecanism de a stopa agresiunea, care funcționa. Acum avem prea multă libertate, de care nu este capabilă să se folosească rațiunea multor oameni”, este de părere Larisa Mămăligă. Într-adevăr, de data aceasta, nici exemplul european, nici cel rusesc nu poate să ne bucure. Odată ce în RM fiecare a treia femeie cunoaște ce înseamnă violența domestică, în Marea Britanie decedează câte o femeie la trei zile în urma crimelor în familie, iar în Rusia - la fiecare 63 de minute moare astfel o femeie. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus