Timpul.md

Editorial 28 Noiembrie 2017 | 05:07

De ce nu toți oamenii așteaptă Crăciunul

Am vorbit de multe ori de devierile, pe care le-am introdus noi, oamenii, în sărbătorirea Nașterii Domnului, de la transformarea acestui praznic împărătesc într-un prilej de petreceri, până la biruința consumerismului.

Însă nu am vorbit până acum de multele filme, producții nepretențioase, romantice și pline de clișee. Ideea că această zi e una a îndeplinirii dorințelor și a dragostei, nu pare nocivă în primă instanță.

Totuși, dragostea de Crăciun ar trebui să însemne mult mai mult decât găsirea jumătății sortite, cum prost sugerează filmele de duzină. Și oricât de mult am avea pretenția că urmărim doar filme de artă, numărul celor care gustă romanțele hollywoodiene e mult mai mare. Așa că nu e de mirare că părerea generală a devenit un soi de lege nescrisă.

Un alt plan, drag nouă tuturor, al acestei sărbători, e revenirea acasă, petrecerea cu familia, adunarea tuturor din zări și țări. Crăciunul, mai mult decât orice altă sărbătoare, adună la aceeași masă familia. Sau ar trebui să o facă.
Însă uităm de slujbe. De adevărata sărbătoare, iar în jurul nostru se înmulțesc oamenii care vor să doarmă din Ajunul Crăciunului până după Anul

Nou ca să uite complet de sărbători. Ceea ce nu ar trebui să ne mire, de vreme ce am mutat categoric accentul Crăciunului. Când de la reclame, la mesajele de felicitare, la filme și știri, Crăciunul se prezintă nu ca nașterea Domnului și Dumnezeului nostru, ci ca spiridușul sau moșul ghiduș care pocnește din degete și ne găsește un iubit sau o familie.
În jurul nostru există mulți oameni singuri, care încă nu și-au găsit un soț, sau care au rămas singuri la bătrânețe, sau care nu au avut nicicând o familie. Pentru acești oameni Crăciunul e imposibil. O sărbătoare menită să le pună în față (sau sub brad) toată tristețea pe care în zilele obișnuite reușesc să o ignore.

Dacă însă Crăciunul ar însemna pentru toți: nașterea Fiului lui Dumnezeu, care s-a întrupat ca noi să nu mai fim niciodată singuri, ci întotdeauna cu El, acele persoane triste de Crăciun și-ar regăsi bucuria duhovnicească, pe care marele praznic împărătesc ne-a adus-o.

Când așteptarea Crăciunului va fi iar așteptarea Nașterii Domnului, când cel pe care ar trebui să îl descoperim în această zi redevine Hristos, nu perechea promisă de filmele romantice cu buget redus, când ne adunăm mai întâi în jurul sfântului potir, pentru a ne împărtăși, nu în jurul mesei cu platouri de carne de porc, abia atunci Crăciunul va redeveni prilej de adevărată bucurie pentru fiecare dintre noi.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus