Timpul.md

Actualitate 24 August 2021 | 08:20

De ce președinta Maia Sandu evită discuțiile cu Ucraina despre Complexului Hidroenergetic Novodnestrovsk?

 După construcția Complexului Nidroenergentic de la Novodnestrovsk de către Ucraina, au fost înregistrată reducerea debitelor máxime cu aproximativ 30%, creșterea de 2 ori a debitelor minime. Nivelul apei in fluviu crește sal scade în funcție de deversarile hidrocentralei.

 Ce este Complexul Hidroenergetic Nistru?


Complexul a fost planificat și început încă pe timpul URSS. Infrastructura energetică de pe segmentul ucrainean al Nistrului datează din anii ’80 ai secolului trecut, se extinde până în prezent și este compusă din câteva facilități. Două hidrocentrale la Novodnestrovsk și Nahoreanî, o Centrală Hidroelectrică de Acumulare prin Pompaj și un lac tampon de reglare a debitului și temperaturii apei în Nistru. Pe lîngă această infrastructură, autoritățile ucrainene au anunțat în 2016 construcția a 6 hidrocentrale noi până în 2026. Facilitățile hidroelectrice existente ale Ucrainei pe Nistru produc 4 miliarde de kWh anual, echivalentul consumului anual de electricitate al Moldovei.


În 2009 însă, ucrainenii au deschis o centrală hidroelectrică de acumulare prin pompare (CHEAP)[1] și au convertit lacul tampon în bazin inferior pentru această centrală, fără a se consulta cu partea moldovenească. Astfel, lacul care trebuia să amelioreze impactul complexului energetic asupra Nistrului, acum va amplifica acest impact.

CHEAP funcționează la fel de dubios precum sună: noaptea, cînd consumul de electricitate e scăzut, acesta pompează apa dintr-un bazin inferior într-unul superior, cheltuind surplusul de electricitate. Ziua, în schimb, dă drumul apei înapoi, care învîrte turbinele și produce electricitate. În practică, o astfel de centrală reține și mai multă apă decît una obișnuită. Totodată, cauzează fluctuații periculos de mari ale nivelului apei.


De ce dorește Ucraina un Acord de funcționare a nodului hidroelectric Nistrean?

Dorința Ucrainei de a încheia un Acord cu partea moldovenească are câteva motive. Partea ucraineană dorește accesul total la lacul tampon, care dispune de o porțiune care trece și pe teritoriul Moldovei (vezi Fig. 3). Accesul neîngrădit la această porțiune i-ar permite țării vecine să continue lucrările de consolidare și extindere a acestui lac intermediar astfel încât Centrala Electrică de Acumulare prin Pompaj să fie utilizată ulterior la capacitate maximă. Totodată un astfel de document și găsirea unei soluții non-conflictuale i-ar permite să acceseze fonduri și credite pentru construcția acestei infrastructuri costisitoare în condițiile în care nu dispune în totalitate de mijloace financiare interne.

De altfel, obligația obținerii acordului vecinilor pentru realizarea de proiecte cu impact de mediu transfrontalier este prevăzută în acordurile internaționale la care și Ucraina și Moldova sunt parte (Convenția ESPOO, Ucraina din 1999 și Republica Moldova din 1994), precum și în legislația de mediu care urmează a fi aplicată în mod obligatoriu de cele două țări, conform angajamentelor din Acordurile de Asociere și Tratatul Comunității Energetice.


Existența unui astfel de Acord este o practică normală pentru exploatarea cursurilor de apă transfrontalieră. Ceea ce este mai puțin normal este conținutul propus de partea ucraineană pe marginea acestui Acord:

1. Acordul lipsește Moldova de dreptul de a utiliza apa din lacul tampon pe întreaga durată a acestui Acord interguvernamental. Inițial termenul acestui Tratat a fost de 99 de ani, apoi a fost redus la 49, pentru ca în ultimele versiuni aflate în negociere să se ajungă la 30 de ani.

2. Proiectul de Acord nu face nici o referință la normele europene de exploatare, ci la niște reguli elaborate în perioada sovietică.

3. Lipsește mecanismul de compensare pentru pierderile cauzate de funcționarea nodului energetic Nistrean, numite și servicii ecosistemice (apă potabilă, pește, servicii de recreere, irigare etc.).

4. Nu sunt definite debitele de apă minime asigurate pe Nistru în diverse perioade ale anului în funcție de hidraulicitate, precum și alți parametri ai fluxului de apă asigurat. Acești parametri sunt cruciali pentru funcționarea întregului ecosistem din segmentul moldovenesc al Nistrului, iar menținerea lor în limite acceptabile ar trebui să fie obligatorie.

5. Acordul nu face trimitere la cele 6 hidrocentrale noi planificate de partea ucraineană, deși acestea sunt practic legate de același nod energetic.

6. Nu se face nici o referire la necesitatea petrecerii unor studii conforme cu legislația actuală de impact asupra mediului, impact social și impact economic la infrastructura existentă și nici la cea planificată. Fără astfel de studii nu este clar în baza a ce se negociază acest Tratat interstatal!

7. În cazul apariției disputelor, versiunea de text a Acordului cu care se va lucra va fi cea în limba rusă. O astfel de specificație limitează din start opțiunile de selecție a judecătorilor și arbitrilor în cazul în care se ajunge la Tribunalul de la Haga. Totodată va crea dificultăți partenerilor de dezvoltare care vor dori să se ocupe de monitorizare. Astfel se exclude într-un mod ciudat și inexplicabil semnarea acestui Acord în limba engleză, iar textul final al Acordului va fi semnat doar în rusă, ucraineană și română.

Nistrul - principala sursă de apă potabilă a Republicii Moldova

Apele de suprafață din Moldova sunt limitate din cauza redusă a precipitațiilor, reliefului deluros care cauzează drenarea apelor, gradului de evaporare mare, schimbărilor climatice. Nistrul este sursa cheie de apă de suprafață și de apă potabilă a țării (peste 80%). Scăderea apei în Nistru va afecta grav populația prin faptul că afectează și scăderea apelor de suprafață de pe 67% din teritoriul Moldovei.

Regimul hidrologic al Nistrului funcționează după principiul vaselor comunicante, astfel încât acest fluviu are o funcție de reglaj pentru 2/3 din apele de suprafață ale Republicii Moldova. Cu alte cuvinte odată cu ridicarea sau diminuarea debitului său de apă se schimbă proporțional și cantitatea apelor de suprafață de pe 67% din teritoriul țării, dar și a apelor freatice și de adâncime. Implicația directă a scăderii volumului de apă din Nistru va fi că sectorul agricol și alte sectoare economice cu utilizare intensivă a apelor, care în mod normal utilizează apa de suprafață, vor avea un argument legal pentru a utiliza apele subterane. În acest moment apele freatice care alimentează izvoarele, fântânile, cișmelele, împreună cu apele subterane de adâncime (fântânile arteziene) reprezintă sursa primară de apă potabilă în proporție de 15% din consumul Republicii Moldova.

Moldova deja se află într-o zonă de risc major care afectează dezvoltarea durabilă a populației și economiei sale chiar și fără existența celor 6 hidrocentrale planificate de partea ucraineană sau a altor 4 blocuri de generare suplimentare ale Centralei Hidroelectrice de Acumulare prin Pompaj planificate spre a fi date în exploatare în viitorul apropiat.

Strategia de alimentare cu apă și sanitație a Republicii Moldova pentru perioada 2014 – 2028 specifică că” Pragurile recomandate la nivel internaţional definesc volumul de 1700 m3 /locuitor/an drept nivelul sigur de disponibilitate a apei dulci regenerabile. Dacă volumul de apă disponibilă este mai mic de 1000 m3 /locuitor/an, lipsa apei poate împiedica dezvoltarea economică şi poate afecta sănătatea şi standardul de viaţă al populaţiei.”  În acest context apare o întrebare firească: care este volumul de apă disponibil pe cap de locuitor în Moldova în acest moment? Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic Nistru aprobat la 17 octombrie 2017 estimează această cifra la 500 m 3 /locuitor/an !

Doar în urma conectării a două generatoare la Centrala de acumulare, volumul anual al Nistrului a scăzut de la 10 kilometri cubi la 7 kilometri cubi
Potrivit estimărilor experților, pierderile ca rezultat al conectării celor două generatoare, se apropie de cantitatea de apă ce curge pe Prut timp de un an.
Apa Nistrului provine în proporție de doar 30% de pe teritoriul Moldovei, celelalte 70 la sută își au sursele în Nistrul Superior, pe teritoriul Ucrainei.
Oamenii de știință și experții în domeniul ecologiei sunt îngrijorați că această construcție uriașă ar putea să genereze probleme uriașe de mediu pentru Republica Moldova, dar și pentru regiunea Odesa.

Autoritățile moldovenești solicită Kievului un debit de 250 de metri cubi pe secundă la Naslavcea, statul vecin preferă să deverseze un debit doar de 100–150 de metri cubi pe secundă (doar jumătate de râu). Apa evacuată din Complexul Hidroenergetic Novodnestrovsk are 6–8 grade, temperatură la care nu se pot dezvolta speciile acestei zone acvatice, precizează Valeriu Cazac.

Cum afectează asta rîul Nistru?

Principala consecință este scăderea debitului și a nivelului Nistrului. În fluviu, pur și simplu, rămîne mai puțină apă fiindcă se construiesc tot mai multe baraje și bazine care rețin apa. Aceste lacuri de acumulare expun o suprafață mai mare de apă aerului și soarelui, astfel se evaporă mult mai multă apă.
Potrivit Elenei Zubcov, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, debitul mediu normal al Nistrului ar trebui să fie între 240 și 280 m³ pe secundă. În realitate însă, cifra oscilează între 70 și 100 m³/s pe parcursul a 70% din zilele anului.

O altă problemă e că bazinul de la Novodnestrovsk este situat pe un fundament de roci carstice, care permit scurgeri majore de apă. Elena Zubcov spune că din această cauză se pierd în jur de 1,3 miliarde de m³ de apă, adică aproximativ 10-20% din debitul anual al Nistrului.

Impactul ecologic

O altă problemă e faptul că în lacurile de acumulare apa se stratifică, iar în straturile de la fundul rezervorului, de unde i se dă drumul în rîu, este mai rece și mai puțin oxigenată. La rîndul ei, evaporarea crește salinitatea apei. Consecințele sunt foarte grave pentru ecosistemele de pe fluviu.
Din cauza barajelor, în unii ani Nistrul e lipsit de viitura de primăvară, care este esențială atît pentru curățirea rîului, cît și pentru depunerea icrelor la unele specii de pești. Potrivit unui studiu al AȘM din 2012, 50-60% din femelele speciilor valoroase și-au pierdut capacitatea de reproducere. Din Nistru au dispărut specii precum morunul, nisetrul, păstruga, păstrăvul, țigănușul, lipanul, cosacul, țiparul, cernușca etc. Totodată, producția de zooplancton a scăzut de 4,6-7,2 ori, iar cea de zoobentos (organisme care trăiesc la fundul apei) de 2-3 ori.