Timpul.md

Constantin Tănase 14 Iunie 2017 | 09:27

De la Brejnev, pentru „Radio Moldova”, Ilia Gavrilovici Teleșcu...

Actualul „Radio Moldova” e un fenomen mediatic foarte pitoresc, născător de nostalgii îmbibate cu parfumul trecutului mort, vorba autorului „Tristeților provinciale”.

Deoarece simt că imaginația mă împinge spre formulări celebre, dar de demnități lezatoare, mă grăbesc să fac din capul locului o precizare justificativă: la „Radio Moldova” există, ineluctabil, și jurnaliști talentați, profesioniști, de aia muza mea critică nu-i vizează pe aceștia, ci pe ceilalți – echipa monolită de monșeroi și monșeroaie care, de mai mulți ani, cu mult tupeu și cu puțină gramatică, virusează undele plătite de impozitele noastre.

...M-am înarmat cu răbdare și, câteva săptămâni la rând, dimineață de dimineață, de la ora 6.00 până la ora 8.00, nu mi-am dezlipit urechea și dictafonul de aparatul de radio. Și acum îmi sună amenințător, în urechi, frazele: „De la Cantemir, pentru „Radio Moldova”, Tudor Bahnaru; „De la Viișoara, Edineț, pentru „Radio Moldova”, Vasile Pașa; „De la Dondușeni, pentru „Radio Moldova”, Ana Colibaba; „De la Glodeni, pentru „Radio Moldova”, Nina Neculce; „De la Fălești, pentru „Radio Moldova”, Pavel Savca etc.

Reportajele radiofonice, cu foarte mici și rare excepții, sunt redactate într-un greu digerabil limbaj de lemn, foiesc de clișee lexicale și stilistice, garnisite copios cu greșeli gramaticale. Ceea ce te șochează întâi și-ntâi e că subiectele nu vizează evenimente, ci „probleme”. Ascultătorul, audiind „Unda dimineții”, nu-și poate imagina ce se întâmplă, cu adevărat, la țară. Să luăm, bunăoară, la întâmplare ce ni se relatează „de la Cantemir, pentru „Radio Moldova„. Aici se cere o precizare. Corespondenții din teritoriu sunt „introduși” în „Undă” de prezentatorii din studio (de la Sandu Sâtnic și Adela Răileanu până la mai noua și mult palatalizata Rodica Rusu) cu fraze largi, pigmentate cu reflecții metafizice, sculptate pe sentințe biblice și pe adevăruri științifice în ultima instanță.

Impresionează în mod deosebit „prospețimea” lexicului corespondențelor: femeia e, obligatoriu, „harnică; muzeul satului nu-și deschide ușile oricum, ci „larg”; inaugurarea muzeului a avut loc nu oricum, ci, obligatoriu, „într-o atmosferă solemnă”; rezultatele întotdeauna sunt „notorii”; succesele – „frumoase”; meșterii populari nu sunt altfel decât „foarte iscusiți”... De regulă, una din sursele principale ale corespondenților locali e „domnul primar care apare, obligatoriu, ca personaj pozitiv...

Un erou preferat al reportajelor matinale a devenit Ștefan cel Mare. Într-un reportaj de la Viișoara, Edineț, am aflat că elevii „au declamat versuri din creația lor proprie, dedicate slăvitului nostru domnitor”. Iată o creație proprie a unei eleve din clasa a VIII-a: „Ștefan Vodă cât domnea/ Țărișoara-și apăra/ Și de turci, și de tătari/ Și de hoarde de barbari./ spada el când o lua/ Și în juru-i o-nvârtea/ Inamicul jos cădea/ Și din țară-i alunga./ Ștefane, Măria ta/ Noi nicicând nu te-om uita./ Țara tu ne-ai apărat/ Viața pentru noi ți-ai dat”.

Dar „poanta” abia urmează. Iată dialogul lui V. Pașa cu autoarea versurilor:
- Ai mai compus poezii și despre alte teme? Câte poezii ai în general?
- În jur la vreo 50!
- Și le-ai publicat undeva? Sper că vei mai scrie și pe viitor?...

Eu unul sper că nu. „Bomba” reportajului însă o constituie „poezia proprie” a altui elev: „A fost copil și Ștefan,/ A fost copil ca noi,/ Dar harul vitejiei,/ Din vremuri de război/ Rămâne să triumfe/ Ani și ani la rând./ În țara noastră Ștefan/ Domnește orișicând. Ș.a.m.d.
Cât e de aproape această poezie de una mai veche, din timpul lui Brejnev:
Da, a fost copil și Lenin!
Da, a fost și el școlar!
Și în geanta sa pe vremuri
A purtat abecedar!

Cât a mai rămas ca la „Unda dimineții” să auzim această strofă modificată altfel:
Da, a fost copil și Ștefan!
Da, a fost și el avan!
Și în traista sa pe vremuri
A purtat un buzdugan!
Sau, de ce nu, asta i-ar plăcea lui Teleșcu:
Da, a fost copil și Ștefan!
Da, a fost și el școlar!
Și în geanta lui pe vremuri
A purtat abecedar!

Îmi dau seama cât e de greu pentru un corespondent local al „Radio Moldova” să facă materiale interesante, noi, incitante. Și dificultatea asta, presupun eu, vine, întâi și-ntâi, din... studioul de la Chișinău. De multe ori mă gândesc, dar cu ce alte treburi serioase se ocupă monșeroiul din fruntea „Radio Moldova”, Ilie Teleșcu, dacă „Unda dimineții” a degradat până într-un asemenea hal? Astăzi, această undă este mai primitivă decât pe timpul lui Brejnev. Pe atunci, cel puțin, numărul greșelilor de limbă era mai mic...

...Concluzia? Concluzia îl vizează, înainte de toate, pe monșeroiul Teleșcu. Eu, ca ziarist blând, bun și de oameni iubitor, nu-l sfătuiesc pe Ilia Gavrilovici să candideze la înalta funcție, pentru că atunci când pici de prea sus, ajungi prea jos... Și apoi, locuri la ambasade nu mai sunt. Dar și la cinematograful „Patria” locurile sunt ocupate.

Constantin Tănase, Fragment din cartea „Hoții de mituri”
5 martie 2004
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus