Timpul.md

Editorial 2 Mai 2018 | 09:57

De la frică la putere

De-a lungul a două milenii au existat oameni care au contestat fără pauză Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. S-a negat nu doar Învierea, ci și adevărul Evangheliilor. 

Totuși este un aspect asupra căruia aș vrea să mă opresc astăzi. Și anume: atitudinea ucenicilor. Cu excepția evanghelistului Ioan, toți ceilalți ucenici au lipsit de la răstignirea lui Iisus. Ioan și femeile au fost însă la picioarele crucii. Nu întâmplător femeile mironosițe devin primii martori ai Învierii.

Așa cum e firesc, cel care a răbdat crucea vede Învierea. Iar femeile mironosițe sunt dovada acestui fapt. Ucenicii, pentru lângă faptul că s-au temut să îl însoțească pe Iisus în ziua jertfei, fug și se ascund. Știm bine că atunci când Iisus li s-a arătat prima oară a trecut prin ușile încuiate. De aceea cred că e nedrept să îl numim pe Apostolul Toma necredincios. Fiindcă și ceilalți ucenici s-au ascuns, iar când Maria Magdalena le-a vestit Învierea – ne spune Evanghelia – că „ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut” (Marcu 16; 11). Deci nu vedem un comportament diferit de al lui Toma. Însă episodul cu Toma e foarte important, fiindcă el e apostolul care spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20; 28) – o mărturie adevărată, care așază pomenirea acestui episod în prima duminică de după Înviere, înainte de duminica mironosițelor.

Dar să revin, am spus aceste lucruri nu ca să arăt slăbiciunea apostolilor, ci ca să subliniez evidența Învierii. Fiindcă acești ucenici, speriați și ascunși, se duc la porunca lui Iisus cel înviat în Galileea, fără să se mai teamă, și încep mărturisirea Învierii, primind Duhul Sfânt.

Transformarea lor din oameni înspăimântați în predicatorii care își vor asuma moartea prin chinuri ne arată transformarea lor prin Înviere și prin Duhul Sfânt. Fiindcă firea umană reacționează în mod normal exact pe dos. Revolta la comiterea unei nedreptăți, cum ar fi executarea unui lider (în cazul de față: Iisus Hristos), e mai puternică în primele zile, nu în cele următoare. Cu cât trec zilele, cei revoltați se liniștesc și acceptă situația în care se află.

Faptul că ucenicii reacționează exact pe dos ne arată cu totul altceva: o schimbare radicală ce nu poate fi explicată decât prin realitatea Învierii. Cei speriați de moarte, ajung să o înfrunte, fiindcă au primit dovada clară a Învierii. Iisus Hristos cel înviat e schimbarea care-i transformă pe ucenicii speriați în martiri plini de credință și Duh Sfânt.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus