Timpul.md

Actualitate 5 Octombrie 2017 | 07:25

Degringolada educației

Ne-am obișnuit că „ziua profesorului este destinată de a fi ziua specială de apreciere a cadrelor didactice”. Într-adevăr, cine și când își va aduce aminte de casta profesorilor dacă n-ar exista acest moment calendaristic instituționalizat și formalizat?? Dincolo de euforia subțiată a sărbătorii, condimentată de loteria măsluită a anunțării „pedagogului anului”, rămâne reflecția asupra marilor problemele din sistem și grijilor cotidiene ale profesorilor.

Învățământul într-o permanentă criză a subzistenței.

Dacă crizele din economie sunt periodice și după orice regres vine neapărat o perioadă de redresare, apoi învățământul și cadrele didactice de la noi sunt într-o permanentă criză a subzistenței. Sărăcia ruinează sistemul. Însă penuria financiară cronică e doar vârful aisbergului. Calitatea resursei umane, demersul pedagogic anacronic, gestionarea birocratizată, autonomia trunchiată de suspiciune și neîncredere, reflexele sovietice de tot felul sunt hibele majore ale învățământului autohton.

Legile lui Murphy sunt cele care conduc intervențiile destructive ale decidenților din educația moldovenească.

Scandalul din primăvară cu conceptul pregătirii cadrelor didactice și tărăboiul cu bacul de la fizică vorbesc despre un sistem debusolat, ani de zile condus neprofesionist, fără viziune și grija consecințelor, de parcă mâine ar fi sfârșitul lumii și n-avem nevoie nici de mântuire nici de învățământ. Se pare că legile lui Murphy descriu perfect intervențiile destructive ale decidenților din educația moldovenească. Probabil, ei își închipuie că sunt asemenea demonului lui Maxwell ce lucrează de zor împotriva degradării entropiei sistemului și ar trebui elogiați pentru ispăvile lor. Gluma-i glumă, dar nici un minister dotat cu cei mai avizați experți n-ar fi în stare să genereze toate soluțiile ideale.

Inițiativele bune vin de jos. Răspunsurile adecvate provocărilor trebuie să se bazeze pe deplin pe experiența de decenii a celor mai buni profesori. Acum sunt la modă incluziunea și feedback-ul. Așadar, includeți, domnilor, în luarea deciziilor și profesorii. Asigurați-vă că există și funcționează un canal de feedback la deciziile dumneavoastră.

Efortul pedagogilor – coerent cu necesitățile și ritmul modern al tinerilor.

Un exemplu foarte bun de autogestionare a comunității de profesori este META (Moldova English Teachers' Association) – asociația profesorilor de limbă engleză din Moldova. Fiind conectați la circuitul educațional internațional, comunitatea desfășoară un spectru larg de proiecte și preia tot ce este mai bun în Occident în materie de predare. Rezultatele vorbesc de la sine – sute de elevi cu note de zece la examenul de engleză de la bac. Un caz fericit când efortul pedagogilor corespunde necesităților și ritmului modern al tinerilor. De învățătură multor profesori de alte discipline pedagogia căror, în ochii elevilor, pare o gargariseală ieftină. Cum e să ai grad didactic superior și ani la rând nici un elev care să-și aleagă examen la obiectul tău? E plină lumea de astfel de infatuați, ce se plimbă prin școală cu un aer aferat.

Cunoașterea limbilor străine de către profesori – condiție sine-qua-non pentru orice reformă.

Școala noastră are mare nevoie de modernitate. Cu ce să începem? De la cunoașterea profundă măcar a unei limbi străine, de către toți profesorii, în mod obligatoriu. O condiție sine-qua-non pentru orice reformă. Fără limbă străină bine stăpânită suntem robii unor manuale calchiate, rămânem inexistenți și muți pentru colegii din Vest, iar uneori și fără valoare în ochii propriilor elevi. Există programe internaționale cu numeroase beneficii pentru elevi, profesor, școală și întreg sistemul educațional, dar câți din profesorii moldoveni sunt gata să facă schimb de experiență cu alți pedagogii care nu vorbesc româna?

Școala fără Internet și tehnologii digitale rămâne în era Cretacică.

O altă piatră de poticnire pentru profesori este calculatorul. Deși aici stăm un pic mai bine decât cu limbile străine, nivelul majorității este sub cel de începător, crezând că Power Point-ul deschide calea spre un grad didactic avansat. Pasivitatea generată de Slide Show ambalează elevul într-o indiferență, amorțeală și dezinteres nu doar față de obiect ci și de școală în general. Elevul trebuie implicat, interesat, motivat. Fără tehnologie, interactivitatea și feedback-ul rămân doar un deziderat dacă școala nu este la zi cu tehnologia. Desigur, tehnologia este doar un instrument, care niciodată nu va înlocui pedagogia.

Puțini gândesc ca Einstein însă toți trebuie să fie buni cetățeni, familiști și creștini.

Orice copil are valențele sale. Unul are spiritul de mare sportiv al lui Lionel Messi sau Usain Bolt, altul are artistismul lui Nicolae Grigorescu sau Constantin Brâncuși, iar cineva se crede mai de creativ decât Thomas Edison sau Steve Jobs. Mai puțini gândesc ca Albert Einstein sau Charles Darwin. În schimb toți ar trebui formați în școală buni cetățeni, familiști, creștini. Cum răspunde școala acestui imperativ? Oare fiecare școală are coregrafi, specialiști în artă plastică, conducători de cor sau fanfară, antrenori de fotbal sau gimnastică, ateliere pentru adevărată educație tehnologică? Oare cât se vor mai milogi profesorii în fața potentaților zilei pentru ca școala să fie școală?

Ați văzut semidocți creativi?

Problemele școlii se trag din discrepanța între cerințele timpurilor de azi și continuarea în paradigma vremurilor demult apuse. Profesorul modern trebuie să fie unul creativ. Dar creativitatea, gândirea descătușată nu se învață. În schimb e un lucru bine cunoscut că anume profesionalismul este condiția creativității. Într-adevăr, ați văzut semidocți creativi? E drept, creează și impostorii, dar mai mult bătăi de cap și probleme.
Niciodată soluțiile n-au fost de suprafață. Aici am punctat câteva la nivel de abecedar: a) asociații puternice a profesorilor, care să preia din funcțiile ministerului; b) baza reformei – cunoașterea limbilor străine și posedarea competențelor digitale de către profesori; c) calitatea în formarea inițială ca baza profesionalismului cadrelor didactice; d) digitalizarea școlii; e) educația cetățeanului și a creștinului; f) finanțare pentru dezvoltare, nu pentru subzistență.

Mihail Calalb, Director EDUSCIENCE Project

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus