În linii mari, provocarea lansată de George Simion le-a creat frisoane celor mai importanţi reprezentanţi ai stabilității politice de la Bucureşti. Este un examen la care aceştia au căzut. Ceea ce înseamnă că, până în prezent, au fost duplicitari. Iar acum s-au demascat.
Despre George Simion au început să circule fel de fel de insinuări. Cei mai îndrăzneţi sugerează că acesta ar fi un pion otrăvit al Federaţiei Ruse. Nici mai mult, nici mai puţin. Cei mai puţin îndrăzneţi afirmă că el şi tinerii care îl susţin, de patru ani, în demonstraţiile organizate mereu în octombrie, după ce se întorc studenţii din vacanţă, ar fi transformaţi într-o masă de manevră. Tot a Federaţiei Ruse. O masă de agenţi provocatori. Aceasta este cea mai importantă scuză pentru şovăială, pentru lipsa de consecvenţă, pentru duplicitatea liderilor de la Bucureşti.
Este adevărat, George Simion s-a remarcat prin câteva gesturi extreme. I-a pus lumânări, în faţa vilei sale, lui Ion Iliescu la una dintre aniversările acestuia. I-a aruncat cu bani în complexul expoziţional atunci când „emanatul” loviturii de stat din decembrie 1989 şi-a lansat o carte cu caracter istoric. George Simion şi-a definit cât se poate de clar poziţia. Este anti-kgb-ist, anticomunist şi promotor al reîntregirii României. Acum, este interesant de văzut ce soluţii au identificat liderii politici de la Bucureşti, pentru a se sustrage unui răspuns ferm la solicitările studenţilor.
Autorităţile statului, în frunte cu ministrul de Interne, au fost ferme. Au scos bâtele la bătaie. I-au extras pe capii Mişcării Unioniste din mulţime pentru a-i amenda şi pentru a-i intimida. Şi arătând, astfel, lumii întregi cum este tratată, la Bucureşti, o demonstraţie studenţească având drept obiectiv readucerea acasă a Basarabiei. Ca nu care cumva să existe vreun dubiu la Moscova. Sau la Chişinău. Sau în altă parte.
Premierul Cioloş s-a acomodat şi el aceluiaşi trend. A pus coada între picioare şi a declarat că, întrucât Executivul pe care îl conduce mai are doar două luni de viaţă, nu este în măsură să discute sau să negocieze un obiectiv pe termen lung şi de o asemenea anvergură, cum este reîntregirea statului. Să vedem ce au făcut liderii politici.
PSD a purtat cu reprezentanţii unioniştilor o discuţie pur formală. Ca şi când tocmai au aterizat nişte extratereştri şi a avut loc un prim contact, la capătul căruia părţile au decis că, pentru a se identifica, va mai fi necesar să se întâlnească cândva, în viitor.
PNL, mai întâi, a stat cu uşile încuiate, apoi a purtat cu demonstranţii un dialog formal. Mai mult prin intermediul declaraţiilor TV.
Cu două excepţii, partidele mai mici au mers în trenă cu PSD şi PNL. Excepţiile sunt Partidul România Unită care, de la bun început, s-a implicat, în mod manifest, de partea tinerilor unionişti şi Alianţa Noastră România care a lansat chiar o propunere concretă, extrem de interesantă.
Sunt sute de mii de basarabeni între care, culmea, şi numeroşi filoruşi, antiunionişti şi antieuropeniști care au primit cetăţenia română. Ei au, astfel, posibilitatea să se stabilească aici, să muncească aici sau să beneficieze de drepturile pe care noi le avem de a munci în Uniunea Europeană. Dar mai ales, au dreptul să voteze. La locale, cei care şi-au stabilit un domiciliu în România, la parlamentare şi prezidenţiale, ceilalţi. Cu excepţia, de acum celebră, a ex-preşedintelui Traian Băsescu şi poate cu câteva alte excepţii, nu sunt prea multe cazuri de cetăţeni români care să fi primit cetăţenia Republicii Moldova. Practic, nu există niciun mecanism special creat în acest scop, după modelul instituit de autorităţile de la Bucureşti. Dacă guvernul şi preşedinţia României au depus sau ar depune, în viitor, diligenţele necesare pentru a obţine, de la Chişinău, un răspuns echivalent, atunci ar exista, cu certitudine, sute de mii de persoane care, înţelegând miza, ar solicita şi ar putea primi cetăţenia Republicii Moldova.
Dacă s-ar întâmpla aşa, atunci cu totul altfel ar decurge lupta politică de la Chişinău care se poartă pe două paliere. Pentru Uniunea Euroasiatică sau pentru Uniunea Europeană; pentru Unirea cu România sau contra reunificării.
Sunt momente istorice când o ţară are nevoie de bărbaţi de stat, de oameni îndrăzneţi, hotărâţi, cu viziune şi animaţi de înalte sentimente patriotice. Aceşti oameni tocmai lipsesc. Cu câteva excepţii care îşi iau bastoane în cap.
Sorin Roșca Stănescu
corectnews.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
