Exista mai multe scenarii posibile si imprevizibile pentru evolutia RM. Totusi, pe fundalul discutiilor despre crearea Aliantei pentru Integrare Europeana, este imperativa si o abordare ceva mai strategica, in care fortele politice ar incerca sa-si imagineze RM si peste doi-trei ani, nu doar peste doua-trei luni. Am formulat doua modele in jurul carora politicienii din RM isi pot construi o strategie de comportament politic pentru urmatorii cativa ani. Bineinteles ca nici unul dintre acestea nu va fi realizat „in stare pura”, dar sunt doua modele ce merita discutate.
Scenariul 1: „Ucraina post-oranj”
Primul si cel mai probabil scenariu este modelul ucrainean de guvernare. Intr-o asemenea perspectiva, Alianta pentru Integrare Europeana devine un scandal continuu care discrediteaza intreaga coalitie, iar partidele – in loc sa-si asume responsabilitatea – stau permanent cu un ochi pe „usa de iesire” din coalitie, pentru a-si asigura supravietuirea politica dupa esecul acesteia. Ca si liderii oranj din Ucraina, cele patru partide democratice isi cheltuiesc intreaga energie politica pentru a lupta cu partenerii de coalitie, nu pentru a guverna tara. Intre timp, PCRM ramane puternic, consolidat si foloseste orice greseala a coalitiei pentru a o ataca. In acelasi timp, Rusia face totul ca sa contribuie la haotizarea sistemului politic din RM prin influenta sa mediatica si, eventual, metode de coercitiune economica ce ar agrava situatia noului guvern (vezi criza gazului din Ucraina in 2006). Coalitia instabila devine intr-atat de disfunctionala, incat transforma RM intr-un stat mai pluralist, dar neguvernabil. Acest lucru franeaza implementarea reformelor cerute de UE, asa cum se intampla in Ucraina. Blocajul politic face dificila asistenta din partea UE. In 2013, dupa patru ani de haos, crize guvernamentale, blocaj economic si certuri politice, populatia devine apatica si dezamagita, iar coalitia – discreditata. In 2013 (sau mai devreme, in caz de anticipate), PCRM revine la guvernare intr-o formula ceva mai modernizata. Sau, ca varianta interimara, peste un an-doi PDM, dezamagit, se retrage din coalitie si creeaza o alianta guvernamentala cu PCRM, lasand partidele liberale in parlament discreditate de o guvernare scurta, dar esuata.
Scenariul 2: „Romania in 1996-2000”
Aparent, guvernarea Conventiei Democrate din Romania in anii 1996-2000 seamana cu situatia Ucrainei de astazi. O coalitie corupta, disfunctionala, cu parteneri ce-si spala rufele la televizor, cu trei prim-ministri in patru ani,cu scandaluri, acuzatii reciproce, populism, mini-mineriade si criza economica. O avalansa de esecuri politice si economice care a condus la revenirea PDSR (acum PSD) si a lui Ion Iliescu la putere in 2000-2004… Insa anume in 1996-2000 au fost create preconditiile necesare pentru reformarea Romaniei. In 2000, Iliescu nu mai putea guverna ca pana la 1996. Caci patru ani de scandal politic in direct, la TV, au camuflat, de fapt, doua schimbari fundamentale ale sistemului politic romanesc care, in definitiv, au facut posibila aderarea ulterioara a Romaniei la UE si NATO.
In primul rand, a avut loc demonopolizarea mass-media. Scandalurile non-stop la TV au creat o presa mai influenta si mai pluralista. Politica a devenit publica, iar media – un element important in sistemul de „checks and balances” (control si echilibru). In al doilea rand, s-a produs deconcentrarea centrelor de putere economica. Majoritatea partidelor din coalitia de atunci erau destul de corupte, dar pana la urma – fiecare cu propriile retele de patronaj si set de relatii corupte – au creat cateva centre de putere economica suficient de puternice si dispersate ca sa se mentina independente si dupa revenirea PSD la guvernare in 2000. Respectivele centre de putere economica alternative au asigurat baza unui sistem politic mai pluralist, iar un stat capturat de interese pluraliste, nu monopoliste, s-a dovedit a fi mai capabil sa implementeze reformele necesare aderarii la UE. Astfel, principala realizare a guvernarii Conventiei Democrate din Romania a fost demonopolizarea sistemului economic si politic, care le-a si permis democratilor sa revina la putere in 2004, dupa patru ani de guvernare a PSD/Iliescu. Tot acesti ani au condus la reformarea PSD intr-un partid mai modern si mai european. De atunci – desi politica din Romania mai ramane pe alocuri haotica, lipsita de principii si corupta – Bucurestiul a reusit sa implementeze in mare parte reformele necesare aderarii la UE, guvernele corupte sunt debarcate in urma alegerilor, jurnalistii lucreaza liberi, iar investitorii straini se simt chiar mai confortabil decat in Ungaria, bunaoara.
Un program pentru viitorul guvern
Probabil, nici unul dintre aceste scenarii nu va fi realizat in intregime. Indiferent de configuratia exacta a coalitiei politice, in RM politica va ramane, pentru inca multi ani inainte, instabila, corupta, opaca si incerta, iar tara trebuie sa faca fata unei combinatii toxice, potential letale, de criza politica si economica. Este foarte probabila si revenirea PCRM (eventual, reformat si modernizat) la guvernare peste unul, patru sau opt ani. Insa crizele politice inevitabile din urmatorii ani pot fi o sansa, asa cum a fost guvernarea de sacrificiu a CDR in Romania anilor 1996-2000. Sau o sansa pierduta, precum este pentru guvernarea fortelor oranj de la Kiev…
Ca sa profite de aceasta sansa, prioritatea partidelor din Parlamentul RM este demonopolizarea rapida a sistemului economic si mediatic. Un obiectiv interimar ar putea fi crearea si sustinerea a inca doua-trei posturi TV cat de cat independente cu acoperire nationala in urmatorul an (cat si acoperire nationala pentru PRO TV). Acestea nu vor deveni peste noapte bune si echidistante, insa ele pot crea baza unui pluralism politic pe viitor. Demonopolizarea puterii economice se poate face prin atragerea investitorilor straini (una dintre putinele realizari ale coalitiei oranj de la Kiev a fost atragerea masiva a bancilor occidentale in sectorul bancar ucrainean).
Intr-un scenariu optimist, reformele democratice ar permite o apropiere mai rapida de UE, disbursarea asistentei americane prin Corporatia „Provocarile Mileniului” si liberalizarea vizelor pentru UE. Coalitia va avea nevoie de rezultate palpabile ce afecteaza viata zilnica a diferitelor categorii de cetateni. Astfel, guvernul trebuie sa se concentreze pe proiecte vizibile, precum constructia drumurilor (cu asistenta externa), liberalizarea transporturilor aeriene cu UE (ceea ce ar reduce de doua-trei ori costurile la biletele avia – lucru important pentru diaspora), semnarea Tratatului privind micul trafic de frontiera cu Romania, acoperirea intregii RM cu internet wi-fi (in 2002, SUA au finantat prin USAID acoperirea intregii Macedonii, a carei suprafata e comparabila cu cea a RM, cu internet wi-fi) sau inlocuirea unei bune parti a agentilor de politie rutiera cu camere video. In plus, noul guvern ar trebui sa invite o misiune a UE („EU rule of law mission”) ce ar contribui la reformarea si modernizarea structurilor de forta in conformitate cu standardele europene.
Cat mai multe posturi TV
In pofida victoriei Opozitiei, Moldova nu va putea fi reformata, democratizata si modernizata fara transformarea PCRM si este in interesul coalitiei sa gaseasca si o modalitate de interactiune cu PCRM, ce ar minimiza conflictualitatea sistemului politic. Deocamdata, pentru a include PCRM in sistemul politic, cateva posturi in guvern si ambasade pot fi oferite unor lideri comunisti. Nicolas Sarkozy, cand a devenit presedinte al Frantei, i-a cedat Ministerul de Externe lui Bernard Kouchner, iar ca director al FMI l-a promovat pe Dominique Strauss-Kahn, ambii fiind unii dintre cei mai populari Si competenti politicieni din Partidul Socialist de opozitie…
Asadar, cu cat mai multe posturi TV independente vor fi, cu cat mai difuze vor fi centrele de putere economica, cu atat mai lunga va fi viata partidelor de astazi in urmatorul deceniu. Nimic nu va asigura supravietuirea partidelor din RM, decat crearea unui cadru cat mai ferm de conditii democratice, care ar permite alternarea la guvernare pentru toti actorii politici existenti. Succesul istoric al Aliantei pentru Integrare Europeana va fi determinat de capacitatea acesteia de a demonopoliza sistemul politic, nu de numarul de scandaluri care vor avea loc intre timp…
Nicu Popescu,
expert, Consiliul European pentru Relatii Externe
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
