Timpul.md

Social 19 Decembrie 2016 | 08:15

Destine înghețate în intersecții

Pe marginea străzilor din municipiul Chișinău întâlnim tot mai mulți comercianți ambulanți, care îndură zilnic gerul, ploaia sau ninsoarea în speranța că își vor putea vinde marfa. Vânzătorii stradali plătesc amenzi și de multe ori suportă privirile pline de milă sau disprețuitoare ale trecătorilor care consideră că acești oameni se îmbogățesc pe spatele lor. Cine sunt comercianții ambulanți, cum au ajuns să vândă în stradă și cât câștigă zilnic aflați în materialul ce urmează.

În ziua în care am decis să hoinăresc pe străzile Chișinăului în căutarea vânzătorilor ambulanți, era un ger care-ți pătrundea până-n măduva oaselor, noroc că a ieșit soarele și i-a mai potolit avântul.

„Primesc lunar 111 lei și 30 de bani”

La una din intersecții, am observat câțiva oameni care vindeau fructe și legume. Așa am cunoscut-o pe Nina din satul Ciorești, raionul Ialoveni, o femeie de 57 de ani care vindea plante medicinale, miez de nucă și măceși pe marginea unei străzi din Chișinău. Femeia a îmbătrânit prea devreme, avea părul cărunt, riduri adânci, mâinile muncite și privirea senină și mi-a spus că stă în stradă de nevoie pentru că statul nu i-a asigurat o pensie decentă. „De anul acesta sunt pensionară și dacă vă spun ce pensie mizerabilă am, n-o să mă credeți. Primesc lunar 111 lei și 30 de bani, m-au luat în râs ca pe un câine. Sunt femeie bolnavă de 20 de ani, am crescut și educat patru copii, pe care i-am dat Republicii Moldova să fie de folos. Copiii muncesc, sunt educați și deștepți, nu fac țara de rușine, iar guvernanții m-au răsplătit cu o sută de lei. Vă închipuiți ce oameni sunt ei! Mi-au spus că am lucrat prin anii 76-80 și s-a calculat după salariul de atunci. D-apoi chiar așa?! Cum să trăiesc cu o sută de lei, de medicamente nici nu mai vorbesc, iată stau aici și îngheț să fac măcar un ban de pâine”, spune Nina cu lacrimi în ochi.

„Îngheți toată ziua și rămâi cu 20-30 de lei”

Femeia a deprins îndemânarea de a colecta plante medicinale de la bunica sa, iar acum la nevoie a început să le adune de pe câmp și să le vândă. „Procesul de colectare e greu, plec pe deal vara la 40 de grade de căldură, le caut și le strâng. Fiecare plantă are timpul său și trebuie să știi când s-o strângi. Una e folositoare atunci când înflorește, alta e bună - neînflorită. Apoi le aduc acasă, le ambalez cu grijă și vin aici să le vând”, explică femeia.
Nina își începe ziua de muncă la ora șase, atunci când se urcă în microbuz și vine de la Ialoveni la Chișinău, la ora opt este deja în stradă, acolo unde vinde plantele până la ora 17. Când plouă sau ninge femeia își instalează o umbrelă și își continuă munca, iar toate aceste sacrificii sunt făcute pentru un venit de 30 de lei pe zi. „Cumpărători sunt foarte puțini și cei care vin cumpără, de exemplu, doar un păhărel de măceș care costă cinci-șase lei. Dacă faci pe zi 150 de lei, apoi 70 îi dai pe transport tur-retur, în cursul zilei mai vrei să mănânci ceva, ai și alte necesități fiziologice și dacă rămâi cu 20-30, încă e bine”, spune vânzătoarea.

„Mi-am sădit livadă ca să-mi asigur bătrânețea”

Câțiva pași mai încolo l-am întâlnit pe Grigore din Strășeni, un bărbat de 63 de ani, care vindea fructe din propria livadă. Vânzătorul este agronom de meserie, a ocupat toată viața funcții de conducere pe la organizațiile gospodărești din localitate, dar când acestea s-au închis, a rămas șomer, iar după ce s-a pensionat, nevoia l-a făcut să-și vândă producția în stradă. „Am o pensie de 825 de lei, când mi-au dat-o, au spus că dacă vroiam mai mare trebuia să lucrez 32 de ani, dar eu aveam numai 27, de parcă eu nu aș fi vrut să muncesc. După ce s-a distrus totul, nu am mai avut unde. Noroc că atunci când eram tânăr, m-am gândit că trebuie cumva să-mi asigur bătrânețea, așa că mi-am sădit livadă și viță-de-vie. Și acum stau aici și vând producția mea, că altă ieșire din situație nu am”, povestește Grigore.

Chiar dacă bărbatul suferă de diabet și de hipertensiune, acesta stă zilnic de la ora nouă până la ora 16 în speranța că își va putea realiza produsele și asta deoarece pensia nu-i ajunge nici pentru serviciile comunale și hrană, altminteri pentru medicamente. „Am copii de pus la cale și trebuie cumva să-i susțin financiar, mai trebuie să am cu ce plăti serviciile comunale și să am ce mânca, iar cu pensia mea departe nu ajungi. Mă credeți că mă tem să mă duc la medicul cardiolog, am fost o dată și mi-a prescris medicamente de 3500 de lei și de atunci nu mă mai duc, de unde să iau atâția bani? Stau aici și îngheț pentru strictul necesar, de la ora nouă, mai dimineață nu pot că îngheață fructele”, menționează bărbatul. Despre venitul zilnic Grigore spune că dacă-i rămâne vreo 100-200 de lei este bine și asta pentru că trebuie să suporte cheltuielile pentru benzină, pentru revizia tehnică a mașinii și să mănânce ceva cât stă și îngheață în stradă.

„Iei credite de la bancă ca să crești mere și le vinzi cu un leu kilogramul la suc”

Lângă Grigore stă colegul său de suferință Ion, un alt producător autohton care vine de la Florești, acolo unde are o livadă de mere ce se întinde pe cinci hectare. Dobânda de la bancă l-a scos în stradă, unde încearcă să-și vândă producția. „Avem livadă de mere și nu avem unde realiza producția. Toate piețele sunt blocate de mâna a doua, acolo n-ai loc și nici pe marginea drumului nu-ți dau pace. Poliția merge pe cale europeană, dar lumea nu are ce mânca. În Europa, omul e îndestulat, are un salariu de trei mii de euro, dar la noi dacă ai trei mii de lei apoi e bine”, se plânge Ion.

Vânzătorul ne-a spus că nu obișnuiește să vândă în stradă, pentru că cheltuielile pentru transport sunt mari și merele îngheață pe vremea aceasta. „Am venit la fată pe vreo două zile și de aceea am ieșit aici, dar așa nu stăm, că e frig. Vin cei de la mâna a doua și le cumpără de acasă cu te miri ce. Pentru că ei au locuri în piețe, noi cei de la țară nu avem”, spune producătorul.
Ion nici nu vrea să vorbească despre venit. Bărbatul ne-a spus că acum caută cu disperare să-și realizeze marfa pe diverse căi, pentru a putea achita creditele la bancă. „Am luat credite la bancă pentru a avea grijă de livadă. Un litru de otravă, ca să lucrezi livada, costă trei mii de lei și dacă la hectar se cere până la 15-18 mii de lei, apoi vă dați seama ce cheltuieli avem. Ș-apoi vine, te lovește piatra, iar merele pe care ai reușit să le salvezi ajungi să le dai la suc cu un leu pentru kilogram. Vă închipuiți câte mere trebuie să vinzi ca să-ți acoperi cheltuielile? Mai stăm anul acesta și mai vedem dacă nu se rezolvă nimic, tăiem totul și plecăm la muncă în Europa că altă ieșire nu avem”, mărturisește bărbatul de 50 de ani, vizibil emoționat.

„Când m-am întors în sat, am găsit cenușă în loc de casă”

Nu departe de cei doi bărbați, am întâlnit-o pe Olga, o femeie de 53 de ani, care este comerciant ambulant de mai bine șase ani. Destinul i-a întins mai multe curse, pe care Olga le-a depășit. Femeia a crescut și educat singură patru copii, pentru că tatăl acestora pleca la muncă peste hotare și nu dădea semne câte patru-cinci ani, după care venea, îi făcea un alt copil și pleca din nou. În anul 2002, după ce l-a născut pe mezinul familiei, Olga a rămas și fără casă, care în urma unui incendiu s-a făcut una cu pământul. „Eram la părinți, îngrijeam de tatăl meu care era bolnav, când m-am întors în satul Cotiujenii Mari, am găsit cenușă în loc de casă. Aveam copilul cel mic bolnav, așa că fratele meu m-a luat în Ucraina și mi l-a pus pe picioare. Când era băiatul în clasa a III-a am revenit în Moldova, mi-am căutat gazdă la Chișinău și m-am apucat de vândut. Acum, mezinul are 15 ani, și numai de el am grijă, ceilalți sunt mari, se descurcă singuri”, mărturisește femeia.

Olga spune că a început să vândă împreună cu altă doamnă, care mai mult de doi ani nu a rezistat, s-a îmbolnăvit și s-a retras. De atunci femeia se trezește în fiecare dimineață la ora patru, pleacă la piața angro de unde cumpără producția, o încarcă într-o mașină, o aduce aici pe marginea drumului și vinde de la ora 8 până la ora 20, iar la frig nu are timp să se gândească. „Mă îmbrac gros și rezist pentru că trebuie să realizez marfa. Dacă nu ies o zi, atunci fructele se strică sau își schimbă culoarea, dar eu îmi fac griji pentru că am băgat bani. Dar să vă spun sincer, nu stau de sărăcie pentru că îmi place să muncesc și o bucățică am în casă întotdeauna, uneori nici n-am timp să o mănânc. Doar că stau la gazdă și mă gândesc că trebuie s-o achit, ș-apoi trebuie bani și pentru serviciile comunale, mai am încă un copil la școală în clasa noua și trebuie să-l întrețin de aceea muncesc aici”, spune vânzătoarea.


„Zilnic câștig vreo 300-400 de lei”

Femeia susține că a muncit toată viața pentru copii, care chiar dacă au crescut fără tată nu au dus lipsă de nimic, iar la alt serviciu nu a vrut să se ducă niciodată pentru că nu a fost sigură că va putea să-și întrețină familia. „Mă rog lui Dumnezeu să am sănătate că în rest se vor rezolva toate. Mai am băiețelul acesta să-l cresc, că-i ultimul an la gimnaziu, dar pe urmă vom vedea ce vom face. Eu nu m-am cruțat pe mine, dar copiii au fost în rând cu lumea. Dacă mă duceam la alt serviciu cine știe ce salariu aveam. Dar așa mai bine îngheț aici. Sunt sigură că băiatul meu nu îndură foame și are de toate”, recunoaște Olga.

Femeia vorbește deschis și despre venitul pe care-l obține zilnic, atunci când are puterea să stea în stradă până înnoptează. „Zilnic, dacă mă strădui, câștig vreo 300-400 de lei. Mai mult nu se poate de câștigat pentru că s-au deschis magazine și avem concurență și aici nu-s foarte mulți trecători că nu-i Piața Centrală. Acolo se duc oamenii și spun că-i mai ieftin, dar când ai calcula și banii pentru drum, tot acolo ajungi. Iată, chiar merele, le-am luat dimineața cu 6 lei și 50 de bani și le dau cu zece lei, dar nu vând o ladă de mere pe zi, poate vârful până în seară să-l termin”, spune femeia.

Vânzătoare ambulantă de la vârsta de 15 ani

La capătul străzii, mi-a atras atenția un chip tânăr, roșu de frig cu o privire tristă. Cristina, o fată de 20 de ani, vinde citrice. Când am întrebat-o de ce își îngroapă tinerețea vânzând fructe pe străzile Chișinăului, tânăra și-a ferit privirea în timp ce ochii i s-au umplut cu lacrimi. „Părinții sunt șomeri, nu mă pot susține financiar, n-am niciun ajutor de nicăieri și trebuie să mă descurc singurică, dacă nu am să muncesc eu atunci cine o va face pentru mine?”, se întreabă tânăra printre lacrimi.
Am aflat ulterior, că este originară dintr-un sat din raionul Hâncești și că a fost adusă acum mulți ani de frații săi la Chișinău, unde a făcut Liceul „Mihail Sadoveanu”. Visa să devină artistă, dar după ce a terminat clasa a noua, frații ei s-au căsătorit și au plecat peste hotare, iar fata pentru a putea supraviețui a devenit vânzător ambulant la doar 15 ani. „Am doi frați mai mari peste hotare care au grijă de familiile lor, eu trebuie să am grijă de mine. Părinții n-au de unde să ne dea ceva, lucrăm pentru noi și-i ajutăm și pe ei. Mi-ar fi plăcut să mă fac artistă, în liceu am cântat la cobză românească și cu vocea în Ansamblul „Moștenitorii”, am făcut și dans, dar așa s-a întâmplat că de cinci ani vând la stăpân cu 150 de lei pe zi”, recunoaște fata.

Cristina spune că s-a gândit să se angajeze la un alt serviciu, doar că îi este frică că nu va face față cerințelor. „Acum peste tot e nevoie de studii superioare și chiar dacă mi-aș găsi în altă parte, mă tem că n-o să mă descurc, dar la piață deja m-am obișnuit”, explică tânăra.

Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în anul 2015 în republică au fost înregistrați oficial 23,7 mii şomeri. Însă, potrivit Biroului Internaţional al Muncii în țara noastră ar exista peste 60 de mii de persoane fără un loc de muncă.


 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus