Timpul.md

Opinii & Editoriale 28 Februarie 2018 | 07:49

Dictatura de piață

Orice proces cultural, sportiv, de informare a ajuns să fie dictat de profit. Vrei o sponsorizare, important e numărul de beneficiari; vrei o carte – să vedem grupul de cititori; dacă e vorba de un film, încasările sunt lista de priorități.

Toate acestea se întâmplă, deși știm foarte bine că un act cultural – de exemplu – e mai puțin accesibil publicului larg, pentru că necesită o pregătire sistematică în domeniul respectiv.

Oricât am încerca să susținem că esteticul poate fi nativ, nu cred că un om, fără o minimă cultură în artă plastică se poate extazia în fața Mesei tăcerii a lui Brâncuși. Din contra, va sublinia imediat că și el poate face o astfel de măsuță.

Odată canonizat, urcat în topul ierarhiei mondiale a sculptorilor, Brâncuși poate extazia un necunoscător prin apelul inconștient la orgoliu: înaintea mea stă un Brâncuși. Dar nu putem spune că a avut acces la valoarea culturală a obiectului artistic.

În literatură, de pildă, o carte vândută e rareori mai bună decât una mai puțin vândută. Un Faulkner a avut în momentul publicării mai puțini cititori decât un Dan Brown. Deși vorbim de doi autori din galaxii valorice diferite.

În sport, de asemenea, „gafele” arbitrilor sunt de cele mai multe ori orchestrate în favoarea clubului sportiv care are un capital incontestabil mai mare, un număr uriaș de fani. Un arbitru nu va greși în fotbal în defavoarea Barcelonei pentru o echipă din Rusia sau Grecia.

Site-urile de știri – toate au rubrica de comentarii, deja cunoscută tuturor. De multe ori această posibilitate de a adăuga comentarii sub o știre e doar un spațiu în care jurnalistul, sportivul despre care se scrie, muzicianul, e împroșcat cu injurii. Nu pot să nu mă întreb de ce nu se închid aceste opțiuni de comentarii, mai ales la portalurile de sport, unde spațiul pare destinat special celor care vor să înjure. E simplu, nimeni nu va bloca opțiunea de a adăuga comentarii, fiindcă acei oameni mici cu înjurături mari aduc vizualizări articolelor ori de câte ori intră să se înjure între ei sau să se lege de subiectul articolului.

Și atunci ne simțim păcăliți. Nimeni nu vrea doar să te informeze, nimeni nu vrea doar să te publice, nimeni nu vrea doar competiții sportive. Deasupra acestor obiective enunțate, fiecare vrea bani. Cât mai mulți bani. Și atunci e corect să știm că adevărata intenție stă în profit.

Deja, din acest punct, e mai greu să ne lăsăm ghidați de cei care – aparent generoși – ne promit cultură sau sport sau știri de bună calitate.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus