Timpul.md

Carte 20 Octombrie 2021 | 08:36

Dicționar de nume: STAN

Numele Stan este de origine veche slavă. Stan este forma scurtă, primul element al numelor slave compuse Stanimir, Stanislav, formate din Stan „a sta, a dura în timp” şi mir „pace” sau slav „slavă”, având semnificaţia „a instala”, „a dura în timp pacea sau slava”.

Numele acestea au apărut la români drept rezultat al contactului etnic dintre populaţia romanizată şi populaţiile slave într-o perioadă timpurie (sec. VI-IX). În documentele moldoveneşti formele compuse sunt atestate rar: Stanislav Rotompan, martor în sfatul domnesc, la 1392; Stanislav, pan, lăncier, la 1432; Stanislav, pârcălab de Neamţ, la 1618; Stanimir, vistier, martor în sfatul domnesc, la 1457.

În schimb, forma Stan şi mulţimea de derivate care s-au format în limba română sunt foarte frecvent atestate timp de un secol (1400-1500). De la 1400 până la 1617, cu prenumele Stan sunt atestate 87 de persoane care aveau funcţie de: diac, aprod, postelnic, vistier, martor în sfatul domnesc, slugă domnească, jude, vătav, boier, stăpân de sate, martor la diferite vânzări etc. Stan a circulat ca prenume şi în sec. al XIX-lea, fapt confirmat şi de opera lui Ion Creangă „Stan Păţitul”. Circulă şi azi expresia Şi Stan, şi Bran, în care numele respective au căpătat o nuanţă generalizatoare, adică au venit toţi de la mic la mare şi că pe fiecare poate să-l cheme Stan sau Bran.

Foarte frecvent este atestat documentar şi prenumele feminin Stanca, precum şi derivatele Stanciu(l) şi Stănilă. Pe parcursul sec. XV-XVII sunt atestate 68 de persoane cu prenumele Stanciu(l). În sec. al XVI-lea sunt atestate 18 persoane cu prenumele Stănilă. În documentele basarabene atestările sunt cu mult mai rare. La 1661 apar Stan şi Stanca la împărţirea moşiei Sipoteni, ţin. Orhei, la 1682 – Stan din Vâlcăneşti. Apoi Stan, Stancu şi Stanciu apar în funcţie de nume de familie. La 1669 – Ghervasie Stanciul, la 1671 – Vasilie Stancu, martor la vânzarea unei părţi din moşia Hruşovo, la 1724 – Pavăl Stanciul, martor la hotărnicia moşiei Sămăşcani. Tot aici se vorbeşte şi de neamul Stăneştii. La 1774 – Ion Stan din Vorniceni şi Vasile Stănişor din Miclăuşeni. Alte atestări nu se întâlnesc.

Azi, în republică, cu numele Stan sunt înscrise – 867 de persoane, cu numele Stancu – 185 de persoane, cu numele Stanciu – 1280, cu numele Stănilă – 324 de persoane, cu numele Stănică – 1 persoană și Stănișor – 1 persoană.

Maria Cosniceanu,
doctor în filologie


Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus