Dicţionar de nume: Ursache

În documentele moldoveneşti, prima atestare a prenumelui Ursu este la 1496, pe parcursul sec. XVI şi I pătrar al sec. XVII fiind atestate 82 de persoane cu prenumele Ursul: Ursu, fiul lui Furdui, Ursu, fratele lui Roman, Ursu, nepotul Elincăi, Ursul, soţul Mariei, Ursu, bunic lui Ionaşco etc. Persoane cu acest prenume au avut funcţiile de: aprod, comişel, slugă domnească, stolnic, vătav, vistiernicel, vornic, staroste, medelnicer, spătar etc. Documentele atestă şi o serie de forme cu tema urs: Ursea, fiul Solomiei (1578), Ursie cel bătrân din Movilău pe Răut (1608), Ursu (Urse), fiul lui Ifrim vistier (1621), Ursan, pitar (1621).

În documentele Orheiului, la 1822 se dă o spiţă pe bătrâni a moşiei Hoimăneşti în care se spune: Gheorghii, fecior lui Hoiman, cari au ţinut pe Ursa ot Isacova. Deci a circulat şi prenumele feminin Ursa. În cercetările recente a apărut părerea cum că formele Ursache, Ursa şi Ursia nu sunt derivate de la Ursu, ci de la prenumele creştin Ursihie cu varianta Ursichie, sfântul mucenic Ursichie, pomenit în calendarul creştin ortodox la 14/27 august. Ursihie e explicat ca provenit dintr-un cuvânt compus din două elemente greceşti Ur(os) şi (i)sihie care înseamnă „linişte deplină”, „ocrotirea Domnului”. Toate derivatele atestate cu tema urs şi care azi circulă ca nume de familie, autoarea studiului respectiv le consideră provenite de la prenumele Ursichie. Unele din ele, prin analogie cu alte prenume creştine, ar putea fi de la Ursichie: Ursa, Ursea, Ursia, Urse şi Urschi, Ursică. Dar Ursan, Ursaru, Ursoi, Ursulică ş.a. sunt forme vădite de la Ursu. Cât priveşte prenumele, respectiv numele Ursache, autoarea susţine că în onomastica românească prenumele Ursachie apare în forma Ursache. Ar putea fi o variantă valabilă. Dar prenumele Ursichie nu apare nici într-un document. Nu se întâlneşte nici Ursache zis sau scris Ursichie, cum este, de ex., Ursu (scris şi Urse) sau Ursu (Ursache), 1555.

Ursache este un derivat cu sufixul de origine neogreacă -ache, care s-a răspândit în Moldova în sec. XVI, imprimând derivatelor de la prenume sens dezmierdător şi fiind foarte productiv. Astfel au apărut prenumele: Andronache, Dumitrache, Mihălache, Petrache, Păvălache, Vasilache etc. De la Ursu, care era foarte frecvent ca prenume, a apărut Ursache. Toate creaţiile acestea s-au cristalizat în nume de familie. La 1705, în documentele Orheiului, este atestat Dumitraşco Ursachi, vel vames (marele vameş). La 1766, în documentele Lăpuşnei este atestat Ursache Izbaşa. La 1774, în ţin. Orhei-Lăpuşna, sunt atestaţi: Ioniţă Ursachi în Teleneşti, Andrei Ursachi şi Toderaşco Ursachi, în Peresecina, Ion Ursachi în Oneşti, Iacob Ursachi în Jora de Sus, Vasile Ursachi în Curleni. De la numele Ursachi a derivat numele Ursăchioi, atestat la 1714: Ursăchioi Maria din Iaşi. De la Ursu a apărut andronimul (numele după soţ) Ursoai, atestat la 1774 în Vorniceni: Arhiri a Ursoai. La 1792 este atestat Ioniţă Ursoianul, treti logofăt, om al Divanului.

Azi, în republică, circulă numele: Ursu, Ursachi, Ursan, Ursaru, Ursăchilă, Urschi, Ursoi, Ursuleac, Ursenco, Ursulenco (u), Ursulică. Cu numele Ursu sunt înregistrare 11.545 de persoane, cu Ursachi, formă frecventă, 3426 de persoane şi cu forma Ursachi 303 persoane. Cu numele Urschi sunt înregistrate 32 de persoane.