Timpul.md

Istorie 4 Ianuarie 2019 | 00:52

DOCUMENTE INEDITE! Cum România l-a predat pe Antonescu lui Stalin

În telegrama secretă a lui Malinovski, Stalin era numit Semionov După arestarea mareșalului Ion Antonescu și ordinul din 23 august 1944 al Regelui Mihai privind încetarea ostilităților pe frontul sovietic, armata roșie a continuat să tragă în ostașii români, care nu mai opuneau rezistență. Astfel, calea spre București a rămas practic deschisă, deoarece nici puținele unități militare germane în retragere nu mai contau, acestea fiind distruse din mers. Cu atât mai mult, cu cât demersurile Regelui și ale noului guvern român condus de Sănătescu în fața aliaților rămâneau fără răspuns. Iar când răspunsul a venit, comandamentul militar sovietic era menționat drept singurul împuternicit pentru a negocia armistițiul cu România.

Între timp, sovieticii acaparau noi teritorii românești, unde își instalau administrația militară. În acest sens, este grăitor ordinul comandantului Frontului 2 ucrainean, Rodion Malinovski, nr. 00576/op, din 2 septembrie 1944, care stabilea modalitatea de conducere a teritoriului românesc, aflat sub ocupație.

Acest document a fost descoperit nu demult în arhivele din Federația Rusă. Punctul întâi stipula că administrația civilă și militară a României trece în subordinea structurilor armate sovietice și va fi înfăptuită prin intendenții săi militari. Armata română era obligată să pună la dispoziția sovieticilor tot echipamentul de care dispunea și să se alinieze pe frontul de luptă contra germanilor. Totodată, se cerea predarea de către români a prizonierilor germani, care urmau să fie transportați în lagărele URSS.

Prima acțiune a sovieticilor la București

În dimineața zilei de 31 august 1944, când trupele sovietice au pătruns în București, mai întâi de toate s-au interesat unde este deținut mareșalul Ion Antonescu. Documentele arată că, după ce acesta a fost arestat, Regele Mihai l-a predat comuniștilor, iar aceștia l-au închis într-o casă conspirativă de-a lor. Prin urmare, generalii Susaikov și Tevcenkov din conducerea Frontului 2 ucrainean i-au chemat la o discuție pe responsabilii de paza mareșalului.

Evenimentele ulterioare sunt oglindite în raportul secret al comandantului sovietic Malinovski către Iosif Stalin, pe care îl publicăm în premieră, în traducerea noastră, respectând la maximum stilul și ortografia rușilor și făcând doar unele paranteze. Menționăm că acest raport a ajuns pe masa dictatorului printr-o telegramă secretă, în care până și numele lui Stalin a fost codat. Astfel, numele „tătucăi popoarelor” era Semionov, după cum remarcau secretarii lui Malinovski (vezi imaginile). Nu putem trece cu vederea nici faptul că, în materialele cu privire la preluarea mareșalului Antonescu de către ruși, publicate la București, inclusiv în amintirile lui Constantin Pantazi, intitulate „Cu mareșalul până la moarte”, găsim unele discordanțe de nume și de date, în comparație cu cele din arhivele sovietice.


Începutul raportului lui Malinovski către Stalin, în care informează despre reținerea Ioanei Maria Antonescu.

Raportul lui Malinovski către „tovarășul Semionov”

„Raportul comandantului Frontului pentru Comandantul Suprem

Moscova, tovarășului Semionov. 2.09.1944.

RAPORTEZ. La 31 august 1944, la București, au sosit general-locotenenții Susaikov și Tevcenkov, însărcinați de Consiliul Militar al Frontului, pentru a identifica locul detenției mareșalului Antonescu și, în cazul în care vor afla, pentru a-l lua sub strajă.

La ordinul general-locotenentului Susaikov, membru al Consiliului Militar al Frontului, general-locotenentul Tevcenkov, șeful Direcției Politice a Frontului, s-a deplasat la sediul generalului de corp Tudorescu (în realitate Teodorescu), comandantul român al orașului, prin intermediul căruia i-a chemat la negocieri pe ministrul afacerilor interne Petrescu (în realitate, era ministru fără portofoliu) și pe primarul orașului, generalul Dombrovski. După unele tergiversări și confuzii, aceștia au declarat că Antonescu se află în arest, că locul detenției sale nu este cunoscut, însă există o persoană care știe.

A urmat o avertizare categorică din partea general-locotenentului Tevcenkov, care le-a spus că Comandamentul Militar Sovietic vrea să știe și să vadă unde și cum este întreținut mareșalul Antonescu. Și că, în caz contrar, vom alfa acest lucru fără ajutorul vostru, ceea ce va fi mult mai rău pentru voi. Comandantul orașului, generalul de corp Tudorescu, a telefonat și a informat guvernul. În scurt timp, a sosit o persoană în civil, care s-a prezentat Emilian Bodnaraș, membru al comitetului central al partidului comunist român, care vorbea bine rusește. La întrebarea unde-i mareșalul Antonescu, el a răspuns că acela se află sub paza comuniștilor, la o casă conspirativă.

General-locotenentul Tevcenkov, însoțit de Bodnaraș, generalul român Dombrovski, comandantul sovietic al orașului, general-maiorul Burenin, însoțiți de un grup de patruzeci de ofițeri și soldați sovietici în calitate de pază, s-au deplasat la locul detenției lui Antonescu.

Într-o căsuță modestă, cu două etaje, la o margine de oraș, la etajul de sus, l-am găsit pe Antonescu, iar la etajul de jos se aflau Mihai Antonescu, generalul de corp militar Vasiliu, generalul de corp militar Pantazi și colonelul Ăleftrescu (în realitate, Elefterescu). Paza interioară a celor arestați era formată din 10 persoane civile, înarmate cu revolvere. Pază exterioară nu exista.

General-locotenentul Tevcenkov i-a spus lui Bodnaraș că, având în vedere paza insuficientă, Comandamentul Militar Sovietic îi ia pe arestați în custodia sa și-i transportă la locul dislocării sale. Bodnaraș a răspuns că ar fi mai bine dacă arestații ar rămâne acolo, iar paza va fi întărită cu un efectiv de militari sovietici. După respingerea sugestiei sale, Bodnaraș a rugat să-i acceptăm în dispozitivul de pază și pe oamenii lor. Această rugăminte a fost satisfăcută și astfel trei comuniști români i-au însoțit pe arestați până la locul nou. Bodnaraș a mai spus că guvernul României nu dorește ca Antonescu să fie transportat la Moscova.

La 31 august, ora 17:00, grupul de arestați a fost transferat la Punctul de Comandă al Armatei 53, unde s-a aflat sub paza noastră toată noaptea, iar în dimineața zilei de 1 septembrie, a fost condus la Punctul de Comandă al Frontului.

La 2 septembrie, ora 11:45 dimineața, sub o pază serioasă, condusă de general-maiorul Vorobiov, grupul de arestați a fost transportat la Bălți, iar de acolo - la Moscova, într-un vagon special.

R. Malinovski, I. Susaikov, 2 septembrie 1944, nr. 14651-14652/c.”


Facsimilul primei pagini din telegrama strict secretă a comandantului Frontului 3 ucrainean, Rodion Malinovski, către Iosif Stalin.

Și Ioana-Maria Antonescu a fost transportată la Moscova

Arestarea și condamnarea unei persoane în URSS avea consecințe directe asupra tuturor membrilor familie sale, care de asemenea erau ridicați de acasă și expediați în lagărele rusești. La fel s-a întâmplat și în cazul mareșalului Ion Antonescu. După ce l-au dus la Moscova, sovieticii, care stăpâneau deja România, au căutat-o pe soția sa, pe care au identificat-o în apropiere de Târgu-Jiu. La 14 septembrie 1944, a fost și ea transportată la Moscova, sub escorta NKVD. Publicăm în continuare, de asemenea în premieră, telegrama aceluiași Rodion Malinovski către Iosif Stalin privind arestarea Ioanei-Maria Antonescu.

„Raportul comandantului Frontului către tovarășul Stalin I.V.

Moscova, Kremlin.

La 14 septembrie, în satul Negrești (de fapt, este vorba de localitatea Negoiești), situat la 30 km de Târgu-Jiu, Consiliul Militar al Frontului 3 ucrainean a reținut-o pe soția lui Antonescu, Ioana-Maria Antonescu. Momentan, aceasta se află în custodia noastră. Solicităm indicații cum să procedăm cu ea.”

La acea oră, Rodion Malinovski era deja mareșal și el. A primit acest grad la 10 septembrie 1944.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus