Timpul.md

Editorial 1 Noiembrie 2017 | 06:35

Dosarul Centenarului (I). Congresul Militarilor Moldoveni (20-27 octombrie 1917)

În aceste zile acum o sută de ani, orașul Chișinău era gazda unui important eveniment istoric, care avea să schimbe definitiv soarta Basarabiei și implicit a R. Moldova.

Între șapte sute și o mie de militari basarabeni de pe toate fronturile și armatele ruse, se întruneau în capitala provinciei pentru a consfinți autonomia Basarabiei și a forma Sfatul Țării, primul Parlament al R. Moldova. Anii 1917-1918 au avut și vor avea un rol deosebit în modelarea noastră identitară, în așezarea românilor de la est de Prut într-o albie firească a neamului românesc. Prin urmare, m-am gândit că aceste evenimente urmează a fi consemnate și consfințite printr-o serie de materiale pe paginile TIMPULUI, care vor apărea sub egida Dosarele Centenarului. Facem acest lucru și ca dovadă a unui respect profund pentru înaintașii noștri, pentru care timpurile tulbure și deloc ușoare n-au constituit un impediment în calea adoptării unor decizii ce vor prefigura supraviețuirea noastră în spațiul de civilizație european și românesc.

Contextul istoric și acțiunile premergătoare Congresului

Odată cu abdicarea țarului Nicolai al II-lea la 2 martie 1917, în Imperiul Rus ia naștere un sistem de putere duală (dvoevlastie), prin care Duma de Stat continua să funcționeze alături de nou-înființatul Soviet din Petrograd dominat de militari. Acest lucru s-a repliat și la nivelul puterii executive, unde acționa pe de o parte Comitetul Provizoriu al Dumei (denumit ulterior Guvern Provizoriu), iar pe de alta, Comitetul Executiv al Sovietului din Petrograd.

Guvernul Provizoriu a inițiat un program de reforme ambițios, care prevedea abolirea cenzurii, decretându-se libertatea de exprimare absolută și alegeri libere pentru Adunarea Constituantă bazate pe votul universal, egal și direct. Pe de altă parte, Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd au recunoscut principiul libertății naționalităților din Imperiul Rus. Pe tot cuprinsul Rusiei, diferitele corpuri sociale, precum cele ale țăranilor, muncitorilor și soldaților, s-au organizat în consilii, comitete și asociații profesionale libere de controlul statului.

În aceste circumstanțe, în Imperiul Rus s-au creat trei poli de putere care își disputau rivalitatea asupra „minților și sufletelor” oamenilor: guvernul central, sovietele și diferitele naționalități care înclinau spre autonomie sau chiar independență. Din primele zile ale revoluției acestea au dorit să pună mâna pe armată ca instrument de intimidare a celuilalt sau pentru scopurile politice. Într-un mod paradoxal, primul instinct al acestei libertăți de exprimare a fost manifestarea de curente naționale, care au procedat inițial la formarea grupărilor, apoi a formațiunilor militare după principiul etnic. Urmând exemplu ucrainenilor și al polonezilor de la Odesa, un număr mare de moldoveni din garnizoana orașului vor crea în martie 1917 primele comitete ostășești sub îndrumarea căpitanului E. Cateli. Scopul declarat al acestui comitet era „autonomia Basarabiei în cadrul Rusiei, care urma a fi restabilită după abolirea ei în 1818, păstrarea drepturilor minorităților, reforma agrară, oprirea colonizării Basarabiei”. Comitetul exprima speranța că autoritățile centrale de la Petrograd „vor satisface interesele naționale ale celor două milioane și jumătate de moldoveni” .

La scurt timp, comitetul militarilor se solidarizează cu Partidul Național Moldovenesc, prima formațiune politică din Basarabia, apărută din start pe principiile pan-românismului, și formează un comitet executiv al partidului la Odesa, alcătuit din 18 persoane: Em. Cateli – președinte, Osoian și Grigoraș – vicepreședinți, S. Murafa – secretar.

Mișcarea politică națională printre soldații moldoveni din Odesa fiind cea mai extinsă și mai puternică, proiectează influență și asupra altor centre imperiale. La 17 iunie 1917 cei circa cinci mii de marinari și soldați moldoveni se constituie într-un comitet ostășesc sub conducerea lui Ch. Spinei, H. Carsan, I. Gnatiuc, D. Plătică etc. Urmează militarii moldoveni de pe frontul românesc, care se organizează curând într-un comitet sub conducerea lui S. Murafa, I. Buzdugan, A. Crihan etc. Declarații de aderență vor apărea din partea militarilor moldoveni de la Kiev, Ecaterinoslav, Herson și alte centre militare ale Imperiului Rus.

Toate aceste eforturi se vor concretiza în crearea Sfatului Central al deputaților soldați și ofițeri moldoveni de la Chișinău (iunie 1917), alcătuit din reprezentanții organizațiilor militare moldovenești de pe frontul românesc, frontul de apus, de la Odesa, Sevastopol, Nicolaev, Herson, Ecaterinslav, Bender și Chișinău.

Un rol aparte în prefigurarea și succesul Congresului l-a jucat adunarea delegaților de soldați și ofițeri moldoveni de pe Frontul Român, care s-a ținut la Iași în perioada 10-12 octombrie 1917, la care au sosit 75 de deputați de diferite formațiuni și organizații ale frontului (președinte – A. Scobioală, vicepreședinte – V. Țanțu, secretar – V. Buha). Adunarea stabilea pregătirea Congresului, care urma să se desfășoare pe 18 octombrie la Chișinău, decidea formarea Comitetului Central Executiv Moldovenesc al Frontului Român și aborda tot spectrul de probleme stringente pentru viitorul Basarabiei: chestiunea agrară (pământul urma să fie proprietatea poporului); chestiunile culturale (școli și cursuri în limba națională); lupta cu anarhia; naționalizarea formațiunilor militare; Autonomia Basarabiei și realizarea ei.

Convocarea Congresului și principalele decizii

În ajunul deschiderii Congresului Militarilor de la Chișinău, la Kiev a avut loc Congresul Popoarelor din Rusia (8-14 septembrie 1917), la care a participat și delegația moldovenească, alcătuită din șase persoane: Șt. Holban, Gr. Dascăl, T. Ioncu, V. Cazacliu, I. Codreanu și Vasile Cijevschi, care reprezenta comitetul central al soldaților și ofițerilor moldoveni. În luarea sa de cuvânt Cijevschi a oferit o adevărată lecție de istorie pentru posteritate declarând: „Mulți ați auzit de moldoveni, dar puțini cred că știți, că națiune moldovenească nu există. Numele Moldova și Moldoveni este numai teritorial, dar nu național, iar dacă noi numim moldovenești toate organizațiile și comitetele noastre este numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul Român sună prea aspru vrăjmașilor noștri și el le servește pentru a ne acuza pe noi de separatism”.

Congresul Militarilor Moldoveni s-a organizat într-o stare de degradare totală a Basarabiei, marcată de haosul imensității de dezertori, banditism, tulburări agrare, lipsa de organizare administrativă și comunală. Cu muzică, în rânduri militare, mase de soldați, țărani, ofițeri și intelectuali moldoveni, cu drapele naționale au pornit pe străzile unui Chișinău care timp de un secol nu mai văzuse o manifestare atât de amplă a românilor. Cum spunea P. Cazacu „Moldovenimea a devenit stăpâna țării”.

Președintele acestui congres a fost ales Vasile Cijevschi, însoțit în prezidium de Șt. Holban, D. Plătică, Gh. Năstase, V. Buha și alții. După ce au fost salutați de Ion Inculeț din partea guvernului central și de Pan Halippa din partea Partidului Național Moldovenesc, rând pe rând, au luat cuvânt împuterniciții tuturor unităților militare moldovenești de pe fronturile Primului Război Mondial. La Congres s-au expus de asemenea și reprezentanții țăranilor, intelectualilor și minorităților etnice, tribuna sa devenind o primă platformă de dezbateri publice și politice din Basarabia.

În urma discuțiilor, la 25 octombrie 1917, erau adoptate cele zece puncte ale declarației Congresului, care prevedea:
1. Unica formă de guvernare admisibilă și posibilă în Rusia este aceea de Republică Federativă Democratică;
2. Basarabia se va bucura de autonomie teritorială și politică;
3. Naționalizarea armatelor moldovenești. A constitui fără amânare unități moldovenești naționale de toate armele;
4. Se formează unitățile mobile moldovenești (cohortele), pentru a rezista regimului de teroare și anarhie (100 a câte 100 membri);
5. A constitui Sfatul Țării pentru a administra toate treburile Basarabiei autonome;
6. Chestiunea agrară și colonizările – tot pământul urmează a fi proprietatea poporului, iar colonizarea țării prin elemente străine este oprită;
7. Naționalizarea învățământului – învățământ gratuit și obligatoriu în limba națională;
8. Învățământ extrașcolar pe baze naționale;
9. Moldovenii de peste Nistru vor primi 10 locuri în Sfatul Țării, recunoașterea drepturilor moldovenilor în Imperiul Rus așa cum se recunosc drepturile minorităților în Basarabia.
10. Crearea Fondului Național.

Prin deciziile sale istorice, Congresul Militarilor Moldoveni a prefigurat destinul Basarabiei, pavând drumul către constituirea Sfatului Țării, care va proclama autonomia Republicii Democratice Moldovenești în cadrul Rusiei la 2 decembrie 1917, apoi proclamarea independenței statului moldovenesc la începutul anului 1918, iar ulterior realizarea Unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus