Aşa cum îşi propune „Clubul Nostru”, ale cărui membre l-au invitat în R. Moldova (http://clubulnostru.md), cunoscutul psiholog va răspunde la o mulţime de întrebări ce le preocupă pe femei. Întâlnirea va avea loc marţi, 27 septembrie, ora 18.00, la „Sala de Aur” (str. Ghidighici, 1/2) şi în cadrul ei se va vorbi neapărat despre bărbaţi, iubire, stres, exces şi… toate la pachet. Noi însă vă propunem un interviu, pe care dr. Cristian Andrei l-a acordat în exclusivitate pentru TIMPUL.
– Stimate domnule dr. Cristian Andrei, în cadrul sesiunilor pe care le susţineţi sistematic cu publicul abordaţi o multitudine de probleme. Totuşi, care dintre ele vă sunt mai aproape, pentru ce apreciază publicul întâlnirile cu dvs.?
– Ei bine, una este ceea ce cred eu despre mine şi alta este ceea ce văd oamenii din jur la mine. Ei mă consideră un psiholog, eu de fapt sunt un medic psihiatru; ei mă consideră un sexolog, mie îmi place să fac educaţia relaţiilor dintre tineri. Aceste confuzii se petrec pentru că nu obişnuiesc să vorbesc mult despre boli, ci despre mecanismele psihologice ale unei vieţi armonioase, iar acest lucru ţine de psihologia socială, nu de medicină. În plus, mass-media alege ceea ce îi place ei din tot ce face un om şi astfel mie mi-au fost puse etichetele acelea, deşi viaţa mea profesională îşi are centrul de greutate în altă parte.
– Activitatea dvs. ţine mai mult de psihoterapie sau de consiliere?
– Acolo unde o persoană are simptomele unei boli este necesară psihoterapia, dar cei mai mulţi oameni mă caută pentru a putea privi lucrurile şi altfel. Cam opt-nouă persoane calcă pragul Institutului de Relaţii Umane zilnic, iar dintre ele doar una sau două sunt bolnave.
– Ce anume v-a motivat să înfiinţaţi în anul 2000 Institutul de Relaţii Umane?
– Eu cred că omul nu există ca individ, deşi se luptă permanent să se afirme individual. El este de fapt o rezultantă a gândurilor, emoţiilor şi acţiunilor celorlalţi oameni, ca o celulă a fagurelui de miere, alcătuită de pereţii celorlalte celule. Astfel, Institutul de Relaţii Umane din Bucureşti, asemenea altor institute similare din Europa, este dedicat ameliorării existenţei sociale a omului.
– Pe lângă Institutul de Relaţii Umane activează Clinica „Pragul Alb”. Pe cine trataţi aici şi ce metode folosiţi?
– „Pragul Alb” este o clinică privată care permite practicienilor angajaţi – sociologi, cercetători, psihologi, traineri şi medici – să îşi câştige veniturile prin munca de cercetare, educare şi formare din cadrul Institutului. Cazurile sunt foarte diverse, de la probleme de cuplu (divorţul e în vogă în România), până la atacuri de panică, depresii, probleme de dezvoltare a copilului etc. Metodele folosite sunt cognitiv comportamentale, dar eu personal folosesc metode etologiste, mai puţin cunoscute la noi.
– Cât de mult trebuie să aştepte pacientul pentru a beneficia de o consultaţie la dvs.? Cât durează şi cât costă o şedinţă particulară?
– Dacă mă uit acum în lista de programări trimisă de secretară, văd că am ajuns la jumătatea lunii octombrie cu ele; cu toate acestea, există mereu posibilitatea unei programări de urgenţă sau a unei vizite la domiciliu. Preţul unei şedinţe este între… 0 şi 200 de lei, în funcţie de situaţia în care se află persoana, pentru că banii nu trebuie să fie un criteriu în găsirea unei soluţii.
– Mai continuaţi colaborarea cu site-ul „sentimente.ro”? Cât de eficiente sunt şedinţele online, pe care le practicaţi prin intermediul acestui site?
– Nu mai lucrez cu sentimente.ro, pentru că nu mai am timp şi pentru că este limitat la problemele de matching erotic. În schimb, am pus la punct consilierea online în cadrul www.iru.ro şi pe site-ul meu personal www.drandrei.ro, pe care vă invit să le vizitaţi. Este posibilă acum şi conectarea noastră prin Skype, iar numele meu acolo este drcandrei. Astfel de interacţiuni sunt deosebit de utile în situaţii acute, iar eu le combin cu vizite la domiciliu, acolo unde se poate.
– Aţi scris mai multe cărţi, una dintre care se intitulează: „Pernă şi ruj”. Ce mesaj aţi dorit să transmiteţi prin titlul ei?
– Am observat că, spre deosebire de bărbaţi, femeile au între ele o relaţie dezastruoasă, mai ales când una e soţie şi cealaltă este amantă. Pentru a se înţelege mai bine şi a le da ocazia să înveţe una de la cealaltă, am scris această carte, în care apare rujul amantei pe perna soţiei…
– Undeva, spuneţi că „Relaţiile umane sunt dincolo de birouri – în dezvoltare, în dragoste, în fenomenele de masă, între noi şi înăuntrul nostru…”. Cum ar putea psihologia să facă aceste relaţii armonioase, durabile, mai bune?
– Dacă ajungi să te cunoşti pe tine, să fii mulţumit cu cine eşti, să pui în acord acţiunile tale cu această identitate, dacă reuşeşti să iubeşti în fiecare zi de la capăt pe cel de lângă tine, relaţiile tale te fac fericit, iar tu devii o sursă de fericire pentru cei din jur. Toate astea fac obiectul intervenţiei psihologiei sociale şi cred că specialiştii Institutului de Relaţii Umane se pricep la asta.
– Spectrul problemelor care vă preocupă include şi psihologia aplicată pentru persoane juridice. Consilierea psihologică ar putea conduce la o rentabilitate mai mare în cadrul unor firme, întreprinderi, instituţii? Care ar fi relaţiile ideale dintre şefi şi subalterni, pentru ca afacerea la care conlucrează să devină una de succes?
– În urmă cu câteva luni am încheiat un complex program de training pentru Renault Technologies Roumanie, în domeniul managementului transversal. Rezultatele au început deja să apară, în extinderea companiei pe încă trei continente. Eficienţa unei intervenţii la nivel uman într-o companie este maximă, pentru că acea companie nu este construită din hârtii, ci din oameni. Relaţiile între şefi şi oamenii companiei nu trebuie să fie de dominaţie, ci de complementaritate; şeful trebuie să demonstreze că ştie şi el să facă ceva, nu doar să vrea ceva…
– Dacă ar fi să puneţi un diagnostic psihologic societăţii moderne româneşti, bazându-vă pe frământările oamenilor, pe problemele cu care vi se adresează mai des, care ar fi acesta?
– Societatea românească are o tulburare de personalitate de tip isteric, rezultată din expunerile repetate la programe TV patologice; riscă să facă depresie, dar are noroc cu criza economică actuală, pentru că o palmă s-a dovedit că poate să trezească un isteric…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
