Dumitru Coscodan, salvatorul

Eu am un baietel micut, il cheama Gabitu, e rotund la fata si foarte voios. Insa vinerea trecuta – sa vedeti napasta! – ne-a trezit la cinci dimineata, plangand in hohote, cu fata schimonosita de durere. Cand l-am dus la spital, chirurgul l-a luat imediat pe masa de operatie. Ne-a spus ca hernia lui Gabi trebuia taiata demult si ca, de-am mai fi intarziat, copilul ar fi putut ramane fara o bucata din intestin…

Cand l-au scos pe Gabi de la terapie intensiva, fericit ca toate s-au sfarsit cu bine, m-am dus sa-i multumesc doctorului – dupa cum se obisnuieste la noi, cu bacsisul cuvenit. Dar mare mi-a fost mirarea cand el m-a insfacat de maneca si, insistent, mi-a bagat banii inapoi in buzunar. Am ramas uluit fiindca, personal, inca nu am vazut un asemenea doctor in Moldova. Si asta, desi colega mea, Sorina Stefarta, ma asigura demult ca asemenea medici sunt de zeci si sute de ori mai multi decat arata sondajele de opinie privind coruptia… Recunosc ca, de cele mai multe ori, am contrazis-o. Cu toate acestea, gestul doctorului Dumitru Coscodan, seful Sectiei chirurgie nr. 3 de la Spitalul pentru copii „Valentin Ignatenco” din capitala – caci el este cel care l-a salvat pe Gabi! – m-a facut sa-mi schimb parerea si sa cred ca medicina noastra are sanse de reanimare morala. Fapt pentru care ii si multumesc!