Într-un interviu acordat pentru Ziare.com, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI) şi preşedintele Fundaţiei Universitare a Marii Negre (FUMN), comentează evenimentele aflate în derulare la Chişinău şi vorbeşte despre proiectul unirii, la care a făcut recent o surprinzătoare referire şi preşedintele Germaniei, Joachim Gauck.
"România pentru R.Moldova este ceea ce rămâne când i se ia totul. Şi Republicii Moldova i s-a luat în acest moment totul", afirmă Dan Dungaciu.
Cum să înţelegem evenimentele petrecute miercuri la Chişinău – învestirea unui guvern în 33 de minute, depunerea jurământului departe de ochii publicului, protestele violente din stradă? Cine şi de ce NU doreşte că guvernul Filip să îşi înceapă activitatea?
R.Moldova se află astăzi într-o situaţie imposibilă. După cele întâmplate ieri (miercuri, n.red.), astăzi oamenii au ieşit în stradă incitaţi de felul în care Guvernul Filip a depus jurământul. Nu ştiu dacă, strategic, cei care au decis că jurământul să fie depus în condiţii de cvasi-clandestinitate au avut dreptate. Există, desigur, argumente, dar cred că asta nu a făcut decât să incite şi mai mult mulţimea, care astăzi este în stradă, suficient de furioasă din câte am văzut în imagini, şi decisă să continue protestele.
R.Moldova este într-o situaţie imposibilă din două perspective. Prima, în termenii alegerii de astăzi, şi a două în termenii evoluţiei de mâine.
În termenii alegerii de astăzi, R.Moldova pare că trebuie să aleagă între un guvern declarat pro-european şi creditat până în acest moment de instanţele internaţionale, începând de la SUA, UE, România şi aşa mai departe, dar care e acuzat de corupţie şi o forţare a anticipatelor care pot să ducă la o majoritate pro-estică – adică alegeri care să se transforme în alegeri geo-strategice. "Alegerea" între Plahotniuc şi Puţin pare o alegere fără şanse, dar pe termen scurt trebuie făcută.
Cei care sunt în piaţă vor anticipate, inclusiv că să vină vectorul rusesc la putere, iar cei care nu sunt în piaţă şi vor să susţină guvernul o fac pentru că e cel mai mic rău posibil.
Cum se poate stabiliza situaţia?
Cred că tensiunea e aşa de mare în R.Moldova încât oamenii din piaţă nu vor ceda atât de uşor. Şi cred că astăzi va fi un protest fierbinte şi nu îmi imaginez care pot să fie în acest moment mecanismele pentru stingerea acestor tensiuni, pentru că văd în discursurile celor care susţin protestele un radicalism care sugerează că sunt gata să meargă până la capăt.
Însă, a două chestiune foarte importantă este ce va face R.Moldova "mâine". Indiferent cum se încheie ziua de astăzi, mâine tot în situaţia de a fi fără soluţii se va găsi. Indiferent cine va fi la putere, indiferent că vor fi anticipate care vor scoate la guvernare un guvern de o anumită culoare, R.Moldova se află într-o criză profundă.
De altfel, subiectul principal acum este criză în sine a statului R.Moldova, nu evenimentele care se petrec astăzi. R.Moldova, în acest moment, este incapabilă să îşi plătească salariile, fără acord cu FMI, cu toate ajutoarele financiare externe blocate. Incapabilă să se împrumute de pe pieţele externe, situaţia ei este dramatică şi nici acestui guvern, nici unui guvern rezultat din alegeri anticipate nu îi va fi uşor.
Deci, sunt două planuri în care trebuie să privim chestiunea de aici, de la Bucureşti.
Bucureştiul face ceea ce trebuie, în acest moment? Unii cer Unirea cu România, chiar preşedintele Germaniei s-a interesat care este procentul cetăţenilor moldoveni care doresc unirea cu România. Ar fi ea o soluţie?
Sunt două planuri aici: 1. preşedintele german a pus această întrebare absolut surprinzătoare şi 2. ea a intrat în comunicatul final al MAE de la Chişinău, ceea ce înseamnă un tip de interes pe care, în acest moment, îl putem doar specula.
A două chestiune este însă ideea de "Unire, moldoveni!", scandată în piaţă Marii Adunări Naţionale, care nu înseamnă unirea cu România. Acolo se află Platforma D.A., care a ajuns să facă alianţa de conjunctură cu Igor Dodon şi Renato Usatii, lideri ai unor partide ghidonate de la Moscova. Au cerut printr-un comunicat eliberarea lui Grigore Petrenco, care este unul dintre cei mai radicali pro-ruşi din R.Moldova şi care astăzi se află în arest, declarat "deţinut politic", deşi acest individ este, poate, unealtă cea mai contondentă a unui soi de tereorism pro-rus în R.Moldova.
În Piaţă MAN, această Platforma D.A. are cu totul şi cu totul altă agenda decât unirea cu României. "Unire, moldoveni!" înseamnă unirea moldovenilor împotriva guvernului oligarhic şi lucrul acesta trebuie subliniat.
Dacă va uitaţi la discursurile liderilor D.A., discursurile lor nu conţin referiri la România. Conţin referiri la ţările baltice, la Georgia, dar nu la România. În al doilea rând, portofoliul de cântece din Piaţă MAN nu este asemănător cu ceea ce se auzea la Chişinău în anii ’90, cântece româneşti sau Doina şi Aldea Teodorovici, care cântau despre cele două maluri ale Prutului. Nu. Piaţă şi-a inventat în acest moment un soi de identitate revoluţionară moldovenească, cu "Moldova care va renaşte" fără legătură şi fără ajutorul României.
Uitaţi-va şi la media oamenilor din PMAN. Platforma D.A. a scos în piaţă o populaţie cu o medie de vârstă de 50 de ani. Nu sunt tineri acolo. Nu mai sunt protestele din 2005, nici cele din 2003, cu profil identitar, nu seamănă nici măcar cu 7 aprilie. Tinerii nu sunt în stradă astăzi în R.Moldova, ci generaţia de 50 de ani, născută şi crescută în URSS, educată în URSS.
Dacă mă întrebaţi despre unirea cu România, este o altă discuţie. Şi cred că ea nu va putea fi evitată, dar discuţia despre cum se va relaţiona România cu R.Moldova este o dezbatere de a două instanţa, acum suntem în faţă unui eveniment care se consumă: lupta între cei care cred că Rusia este cel mai mare pericol şi cei care cred că Plahotniuc este cel mai mare pericol.
Însă, România trebuie să îşi pregătească răspunsul pentru momentul în care se va întreba cum ne relaţionam noi cu R.Moldova şi eu cred că dezbaterea privind integrarea ei în UE pe varianta germană nu va putea fi evitată. R.Moldova nu are alte şanse realiste privind integrarea.
Şi cam când ar putea avea loc această dezbatere, evident după stabilizarea situaţiei de la Chişinău?
După părerea mea, dezbaterea va fi declanşată de către instanţele politice. Dacă ar fi să învăţăm ceva din această criză, este că România nu mai trebuie să facă în niciun caz ce a făcut până acum şi că România trebuie să îşi construiască o atitudine asumată politic faţă de R.Moldova pe modelul Pactului de la Snagov din 1995, când toţi liderii politici din România şi-au asumat proiectul de integrare euro-atlantică.
Un asemenea pact ne trebuie, care să facă din R.Moldova o tema esenţială, dincolo de retorică şi dincolo de persoanele care se perindă la un moment dat în guvernarea de la Chişinău.
Al doilea aspect este instituţionalizarea acestui pact. Noi nu avem în acest moment instituţii, nici la Preşedinţie, nici la Guvern, care să se ocupe sistematic de R. Moldova, pentru că această problema nu este doar o chestiune de diplomaţie, ci este o chestiune care are foarte multe componente: sociale, culturale, identitare, politice, economice, financiare etc. Iar în ultima instanţa, ocuparea de către oameni care au menire şi competenţe a posturilor din acele instituţii.
Aceştia sunt cei trei paşi pe care România trebuie să îi gândească, pentru că ne facem că nu vedem realitatea dacă credem că nu va creşte presiunea pe România că urmare a acestei crize din R.Moldova.
Protestatarii de la Chişinău nu îşi dau seama că nu fac, de fapt, decât să lovească în fundamentele şi în potenţială tărie a proiectului de stat "Republica Moldova".
Ceea ce vedem noi acum este prăbuşirea proiectului de stat numit Republica Moldova, iar criză nu este politică, ci este o criză a soluţiilor la criză, pentru că R.Moldova a experimentat cam tot. A experimentat guverne care voiau să o aducă înapoi în URSS, a experimentat guverne comuniste, a experimentat guvernare pro-europeană şi niciuna nu a reuşit.
Acum, cei din piaţă îşi caută mântuirea politică împotriva persoanei Vladimir Plahotniuc. E o enormă iluzie, care nu se va descarcă în nimic pozitiv. După ce şi această iluzie se va fi consumat, nu mai rămâne nimic, adică rămâne România, pentru că România pentru R.Moldova este ceea ce rămâne când i se ia totul. Şi Republicii Moldova i s-a luat în acest moment totul.
Vom ajunge la momentul când R.Moldova se va uită mai abitir la România, iar România va trebui să se uite în acelaşi timp către Basarabia. Aceea va fi clipă astrală: momentul în care cele două maluri ale Prutului se vor uită în acelaşi timp unul spre celălalt.
sursa: ziare.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
