Am observat că politicienii, deşi formal, de ochii lumii, deplâng situaţia că nu pot alege preşedintele ţării, de facto ei beneficiază din plin de situaţia creată. Recent, în cadrul unei emisiuni TV, un cunoscut politician, fiind întrebat de un telespectator despre atâtea şi atâtea probleme sociale nerezolvate, a ridicat teatral mâinile spre cer, declarând ca o supremă şi imbatabilă scuză: „Ce putem face, dacă n-avem preşedinte ales şi nu-i stabilitate în ţară!?”. Astfel, pentru doi ani rataţi, ani mai degrabă de involuţie decât de evoluţie, politicienii şi-au găsit o scuză – lipsa preşedintelui. Admitem că pe 18 noiembrie, în sfârşit, preşedintele va fi ales. Ei şi? Vor porni reformele, vor veni investiţiile, se vor termina scandalurile între politicieni, va fi stopată sărăcia, va fi răstignită Mafia…!? Să admitem că moldovenii îşi aleg preşedintele, iar americanii (francezii, nemţii, cehii ş.a.) s-ar pomeni în situaţia că nu pot să-şi aleagă preşedintele vreo doi ani. Ei şi? Ar duce-o aceste popoare mai prost, iar moldovenii mai bine? Înţelegeţi unde vreau să ajung cu întrebările?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
