Editorial

Ei tic, eu tac, ei tic, eu tac!

Astazi nu voi scrie despre politica! Pentru ca se supara lumea, se enerveaza… Am ales o tema mai neutra – celebrul meu omonim, omofon si omograf Constantin Tanase, marele actor de la Teatrul „Carabus” din Bucurestiul… de alta data. Mi-a sugerat acest subiect un cititor de al nostru care, zilele trecute, mi-a trimis o poezie a marelui actor, insotita de un mic comentariu. Spatiul rezervat nu-mi permite sa ma „insir”, de aceea, telegrafic, precizez doar cateva fapte relevante.

Celebrul actor Constantin Tanase s-a nascut la 5 iulie 1880, la Vaslui, si a murit la Bucuresti in 1945. Moartea i s-a tras din curajul de a spune lucrurilor pe nume. Dupa invazia sovietica, el a mai jucat inca un an pe scena. Intr-unul din spectacolele sale satiriza… pasiunea ostasilor sovietici pentru ceasuri de orice fel. Acestia ii jefuiau pe oameni in plina strada, ziua in amiaza mare, somand victimele: „Davai ceas!” (Da-mi ceasul). Iata celebrul monolog compus de Tanase pe aceasta tema:

Rau era cu „der, die, das!”
Da-i mai rau cu „davai ceas!”
De la Nistru pan’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovarasie!

Dupa mai multe reprezentatii, Constantin Tanase a fost arestat de catre autoritatile sovietice, amenintat cu moartea si i s-a ordonat sa nu mai joace piesa. In urmatorul spectacol, actorul aparu in scena intr-un pardesiu imens, cu manecile captusite de sus pana jos cu ceasuri de mana. Publicul il aplauda frenetic, desi actorul nu scotea niciun cuvant. Apoi si-a descheiat pardesiul si a scos la iveala un ceas cu pendula! A aratat cu degetul la el si a spus doar atat: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”… Doua zile mai tarziu, marele actor a fost gasit mort.

„Cantecele” lui Constantin Tanase erau celebre, deveneau folclor. E uimitoare actualitatea lor. Va propun unul dintre ele. Va aminteste de ceva?

Si cu asta ce-am facut?

Si cu asta ce-am facut?
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare,
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie,
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare,
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine,
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
?ara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

Si cu asta ce-am facut? m-as intreba si eu. Dar nu ma intreb. Colegii mei de redactie stiu de ce. In ultimul timp, lumea, inclusiv politicienii, se enerveaza foarte usor. Nici nu reusesti sa pui punct la propozitie, ca sar in sus, telefoneaza enervati la cine stiu ei: „Uai, aista iar ne freaca! Chiar nu-l puteti opri?”. Promit ca de azi inainte nu voi mai enerva pe nimeni, cu atat mai mult pe politicieni. Fiecare cu viata lui, cu meseria lui, cu treaba lui! Ei cu ale lor, eu cu ale mele: ei tic, eu tac, ei tic, eu tac…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *