Timpul.md

Interviu 21 Iulie 2015 | 06:55

„El a amenințat-o că-i taie capul și îl aruncă în râpă, iar ea l-a omorât”

În R. Moldova mulți încă sunt de părerea că „femeia nebătută e ca și casa nemăturată”. Din cauza unor astfel de stereotipuri, dar și a lipsei de informare a populației, în țara noastră încă avem multe cazuri de violență în familie. Cel mai des bărbații își bat soțiile, dar sunt și situații când femeile agresează bărbații.

Victimele pot solicita, prin judecată, ordonanță de protecție, însă un studiu realizat de Lilia Potâng, juristă în cadrul Asociației Promo-LEX, ne arată că 9 din 10 agresori, care încalcă aceste ordonanțe, nu sunt trași la răspundere. De ce să întâmplă acest lucru, cum soțiile disperate își fac singure dreptate, dar și de ce victimelor le este frică de gura lumii, aflați într-un interviu cu autoarea studiului.

- Ați făcut recent o cercetare și ați identificat că în R. Moldova se încalcă foarte des deciziile de protecție a victimelor violenței în familie. De ce se întâmplă acest lucru?
- Ordonanțele de protecție se încalcă pentru că agresorii nu sunt de acord cu ele. Nimănui nu-i place să fie obligat să părăsească temporar domiciliul comun. Majoritatea dintre ei având un comportament agresiv, aleg să meargă în continuare și să persecute această persoană.

- Să înțelegem că nici aceste dispoziții de protecție nu pot asigura siguranța victimelor? Cum pot fi totuși pedepsiți agresorii?
- Legislația specială din domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie prevede două posibilități de pedepsire a agresorului. Prima include aceste măsuri de protecție, iar cea de-a doua implică tragerea la răspundere a celor care recurg la acte de violență. Făptașul nu poate fi arestat în fiecare caz, totul depinde de gravitatea acțiunilor sale. Spre exemplu, de cele mai multe ori cazurile de violență psihologică nici nu pot fi demonstrate.

Violența psihologică este greu de probat


- Ce înseamnă de fapt asta și cum pot fi protejate victimele supuse acestui tip de violență?
- Violența psihologică se manifestă diferit: numirea cu cuvinte necenzurate, inducerea stării de frică, amenințările continui etc. Aici este mai dificil de mers în instanță și de pornit aceeași urmărire penală, pentru că este extrem de dificil de colectat probele și de demonstrat acest lucru. În prezent la noi, psihologii, nu au dreptul să emită rapoarte de expertiză psihologică a victimelor.

- Ați spus că sunt mai multe măsuri de protecție.
- Atunci când victima se adresează cu o cerere în instanța de judecată, poate solicita una sau mai multe măsuri de protecție (sunt 10 prevăzute de lege). Cel mai des este cerută cea care prevede ca agresorul să părăsească temporar domiciliul. După ce judecătorul emite ordonanța, aceasta este trimisă spre executare către polițist și asistentul social care activează acolo unde se află victima.


Lilia Potâng, juristă în cadrul Asociației Promo-LEX

- Ce ar trebui să se întâmple atunci când agresorul încalcă ordonanța de protecție?
- Agresorul urmează să fie tras la răspundere contravențională, iar dacă încalcă în continuu, atunci urmează să-i fie pornit dosarul penal pentru neexecutarea unei decizii judecătorești.

- Dar care este situația în practică?
- La noi în țară victima se adresează la poliție, polițistul merge la fața locului, acumulează toate materialele și se duce cu dosarul la executorul judecătoresc pentru că acesta este agentul constatator, care poate să întocmească procesul verbal în cazurile respective. Acesta însă, în marea majoritate a cazurilor, refuză să dea curs demersului polițistului și menționează că de fapt responsabili de supravegherea executării „sunteți voi, polițiștii”. Iată aici se pierde firul. Sunt cazuri când polițistul transmite dosarul direct în instanța de judecată. Unii judecători admit, alții resping cererea tocmai pe motiv că polițistul nu este agent constatator.

- Care este interesul executorului judecătoresc să nu dea curs demersului?
- Despre asta cred c-ar fi mai bine să-i întrebați pe ei. Totuși, din câte cunoașteți, executorii judecătorești sunt privați, respectiv ei încasează onorariu din fiecare cauză. În cazurile de violență în familie ei nu au cum să încaseze acest onorariu. De aici cred că reiese și unul dintre motive.

A fost legitimă apărare, dar riscă să ajungă după gratii

- La noi în societate se consideră că doar soții își bat soțiile. Sunt cazuri când bărbații au ajuns să fie victime ale violenței în familie?
- Acum avem un caz mai puțin obișnuit. Inițial soția avea statut de victimă și soțul de agresor, dar într-un moment de legitimă apărare, femeia a băgat cuțitul în el și l-a omorât. Atunci bărbatul a amenințat-o că-i taie capul și îl aruncă în răpă. Acum dânsa este învinuită pentru săvârșirea actelor de violență și riscă de la 5 până la 15 ani de închisoare. Toată viața ea a fost bătută și amenințată, iar la un moment dat a încercat să se apere și s-a întâmplat această nenorocire. Femeia a beneficiat și de ordonanță de protecție, dar soțul o încălca des. Odată chiar a intrat în casă cu cuțitul și a spus „îți tai capul și îl arunc în râpă”.

- Acesta este un caz mai special, am înțeles, dar mă interesează dacă aveți înregistrate situații când soțiile își bat soții?

- La noi au fost victime bărbați, dar nu bătuți de soții sau partenere, ci bătuți de copiii care au ajuns majori. Mulți dintre bărbații, care sunt bătuți de soții, nu depun plângeri pentru că le este rușine că o să-i vorbească lumea. Astfel de cazuri ies la iveală doar dacă el, victima, ajunge la spital cu traumatisme medii sau grave.

- Unde au loc cele mai multe cazuri de violență în familie, la sat sau la oraș? Cum se explică acest fapt?
- La sat, sigur. Cred că acolo oamenii sunt mai puțin informați și totodată există încă multe stereotipuri față de femei. Bărbații încă sunt de părerea că: „femeia nebătută e ca și casă nemăturată”, „eu te-am făcut, eu te omor”, „eu sunt bărbatul înseamnă că tu trebuie să asculți, chiar și la cununie asta ți s-a spus, să nu ieși din cuvântul meu” etc.

- Femeile din mediul rural știu că pot solicita ordonanță de protecție și cumva să scape de nebunii care le bat din orice motiv?

- La noi se desfășoară campanii de informare tocmai a cetățenilor de la sate, dar încă probabil nu s-a ajuns peste tot.

„Ești femeie, rabdă”


- Totuși cunoaștem că sunt multe victime ale violenței în familie care nu se adresează la poliție chiar dacă sunt bătute permanent. De ce avem atât de multe cazuri de acest fel?
- Cuiva îi este rușine de gura lumii. Cineva, în loc să fie încurajat de apropiați, să denunțe agresorul, aceștia îi spun „draga mea, eu la fel am suportat, ești femeie și rabdă”. Alte victime se tem că nu au unde merge și le este frică să rămână singure pentru că nu dispun de o sursă de venit, deoarece toată viața au stat la cratiță.

- Dacă eu sau alți oameni, sesizăm cazuri de violență în familie și ne adresăm la poliție, ei ar ține cont de aceste mărturii?
- Da, sigur că ar ține cont. Noi chiar încurajăm toată comunitatea să se adreseze la secțiile de poliție și să denunțe asemenea cazuri.

În anul 2014 au fost deschise 2270 de dosare penale pe cazuri de violență în familie. Totodată au fost emise 920 de ordonanțe de protecție supravegheate. De asemenea, anul trecut, în total, au fost înregistrate oficial 2088 de victime femei și 285 de victime bărbați.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus