Actualitate

Era instabilitatii comuniste

Timp de opt ani, PCRM a incercat sa asigure o anumita stabilitate politica bazata pe trei piloni: cresterea economica, centralizarea politica si rolul presedintelui Voronin. Paradoxal, dar toti acesti factori se transforma rapid in cauze ale destabilizarii. Timp de opt ani, Vladimir Voronin a contribuit la consolidarea statului Republica Moldova, dar locul sau in istorie va fi decis de comportamentul lui de acum inainte. Restrangerea spatiului democratic este ca o bomba cu ceas pusa sub viabilitatea RM ca stat.

 

ILUZIA STABILITa?II. Majoritatea statelor post-sovietice au trecut prin faze de politica violenta: Rusia in 1993, Georgia in noiembrie 2007, Ucraina in timpul scandalului casetelor in 2002 si Armenia in martie 2008, cand zece persoane au decedat in urma unor proteste indreptate impotriva alegerilor prezidentiale fraudate. In Belarus si Asia Centrala violenta ca factor politic a fost si mai sistematica.

Pe acest fundal post-sovietic, politica non-violenta din RM era o realizare importanta. Aici, majoritatea protestelor din cei 18 ani de independenta au fost pasnice (cateva exceptii sunt protestele din fata primariei in 1998 si dispersarea violenta a jurnalistilor de la „Moldova 1” de catre politisti deghizati in civil in 2004). Protestele au fost non-violente atat gratie protestatarilor, cat si datorita restrangerii manifestate de institutiile de stat, inclusiv politia. Insa si mai importanta pentru stabilitatea RM era existenta unui sistem politic relativ democratic ce permitea canalizarea tensiunilor politice in crize politice. Aceste crize se rezolvau in parlament, prin modificari constitutionale sau caderi de guvern, dar nu prin violente stradale. Restrangerea spatiului politic din ultimii ani a creat bazele unei instabilitati de fond, deghizata in iluzia unei stabilitatii. In realitate, stabilitatea autoritara suprima procesele normale de competitie politica. Cu cat mai centralizat si autoritar devenea sistemul politic din RM in ultimii ani, cu atat mai mult crestea potentialul pentru instabilitate. In conditiile in care sistemul politic este rigid si centralizat, politica normala si pasnica se transforma treptat in politica de protest. Si URSS in 1987 parea stabila, iar peste patru ani nu mai exista.

VIOLEN?A GENEREAZa VIOLEN?a. Cu cat mai restrans devenea spatiul public in RM, cu atat mai mare devenea instrainarea dintre institutiile statului, politie si cetatenii de rand. In timpul campaniei electorale recente, politia a recurs la o serie de abuzuri impotriva mai multor partide politice si protestatari individuali. Sigur, cea mai mare parte a MAI isi facea serviciul de asigurare al ordinii publice. Dar anumite parti ale Internelor s-au vazut vizibil implicate in campania electorala: atacurile violente asupra unor protestatari pasnici, arestarile si intimidarea Opozitiei, deschiderea dosarelor penale impotriva majoritatii liderilor politici de opozitie au transformat forta sau amenintarea cu forta in element de politica electorala. Drept urmare, pentru o buna parte din societate politia devenise un agent electoral al PCRM, nu o institutie de stat menita sa asigure ordinea publica.

In conditiile in care nivelul de incredere al populatiei in politie si asa e foarte mic, implicarea ei in campania electorala a accelerat si radicalizat instrainarea dintre politie si o buna parte de cetateni – in special, tinerii activi politic. Violenta, ca un nou factor in politica, cuplata cu limitarile accesului la mass-media si perceptia ca batalia politica cinstita nu are sorti de izbanda, a generat sentimentul ca schimbarea se poate face doar raspunzand la violenta cu violenta. Astfel a fost lansata spirala violentei ce are toate sansele sa duca la o degradare rapida si probabil ireversibila a sistemului politic din RM. Cu cat mai multa violenta vor aplica politia si statul in zilele urmatoare, cu atat mai multa violenta va vedea RM in urmatorii ani.

PRESEDINTELE VORONIN CA FACTOR DE INSTABILITATE. Timp de opt ani, presedintele Voronin a fost perceput drept un simbol al stabilitatii. Insa astazi el devine principalul factor care polarizeaza societatea. Adevarata scanteie ce a provocat prezenta spontana si masiva a protestatarilor in Piata (si nu neaparat a violentelor acestora) este persoana lui V. Voronin. Mai exact – perspectiva ca victoria PCRM la alegeri va conduce la situatia in care Voronin va ramane sef de stat de facto pentru inca patru ani. Protestele de la Chisinau nu sunt proteste anticomuniste propriu-zise. RM e guvernata de un partid ce se numeste comunist, dar care nu e comunist. In fond, protestele nici macar nu au fost indreptate contra comunistilor ca M. Lupu, Z. Greceanai, A. Stratan sau chiar Mark Tkaciuk, ci contra mentinerii la putere a lui Voronin. Spre deosebire de V. Voronin, ceilalti lideri ai PCRM nu polarizeaza societatea atat de mult. Iesirea din aceasta situatie este descrisa de Constitutia RM, care nu permite unei si aceleiasi persoane sa detina sefia statului mai mult de doua termene la rand. Ramanerea lui V. Voronin drept sef de stat de facto – fie ca spicher, prim-ministru sau deputat de rand – contravine spiritului Constitutiei RM si va destabiliza si mai mult situatia pe viitor.

NECESITATEA UNUI CONSENS POLITIC. Pericolul instabilitatii va fi agravat si de criza economica. Un guvern ce nu mai genereaza crestere economica, care nu e acceptat de aproape o jumatate de populatie si are tentatia de a recurge la strivirea oricarei opozitii politice va genera si mai multa instabilitate. Protestele violente de la Chisinau simbolizeaza mai mult ca orice ca era stabilitatii comuniste a trecut. RM va avea in fata o perioada turbulenta in care instabilitatea economiei mondiale si clivajele politice interne i-ar putea sfarama statalitatea fragila. Fara o democratizare a sistemului politic si fara revenirea (chiar si treptata) la sistemul de guvernare prevazut de Constitutie, riscul violentelor pe viitor va fi mai mare. Iar odata cu acestea va veni si izolarea internationala crescanda a RM, care o va lasa mult mai vulnerabila in fata oricaror presiuni din partea Rusiei. Speranta ca Rusia ar putea compensa izolarea internationala a RM este desarta. Experienta unor state ca Belarus arata ca, cu cat mai izolate sunt acestea in plan international, cu atat mai dura este Rusia cu ele. Belarusul a fost nevoit pana la urma sa ceara credite de la FMI. Ucraina a fost ademenita de promisiunea desarta a unui credit rusesc de cinci miliarde timp de aproape jumatate de an. Alinierea excesiva a politicii externe a Moldovei la Federatia Rusa va reduce si mai mult spatiul de manevra al PCRM.

In februarie si septembrie 2008, guvernele din Kenya si Zimbabwe au ajuns la acorduri de creare a unor guverne de coalitie cu opozitia. Ambele acorduri au fost atinse dupa o serie de ciocniri violente si letale mult mai serioase decat in Moldova. Situatia din RM nu e atat de grava ca in Africa. Fortele politice trebuie sa gaseasca vointa politica de a ajunge la un nou consens national, ce ar rezulta din negocieri intre guvern si Opozitie cu medierea UE. O solutie politica a crizei ar trebui sa prevada stoparea imediata a oricaror violente, renumararea voturilor si verificarea listelor electorale, recunoasterea noilor rezultate electorale, masuri de liberalizare a mass-media, prelungirea licentei PRO TV, reforma politiei si invitarea unei misiuni de consilieri europeni, plasati la presedintie, parlament, ministerele de Interne, Justitie si Economie. In contextul crizei politice actuale acest lucru pare utopic. Dar este singura cale de iesire pasnica si democratica din aceasta criza.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *