Eroi si mascarici

Am impresia ca singura realizare autentica a Moldovei ultimelor doua decenii sunt tinerii sai. Nu le-am simtit aproape deloc prezenta de la 1991 incoace. Au fost doar cateva episoade sporadice in care s-au manifestat, dupa care au reintrat in umbra de fiecare data, ramanand acolo tot atat de tacuti ca si umbra. La un moment dat obosisem sa-i mai asteptam si am acceptat ideea ca tinerii moldoveni sunt complet dezinteresati de ceea ce i se intampla tarii lor.

Nu cred ca cineva se astepta la explozia din aceasta primavara. Nici tinerii insisi nu o anticipau. S-a intamplat ca dupa o perioada de acumulari, energia tinereasca si dorinta de schimbare au atins, in sfarsit, ceea ce numim „masa critica”. Al doilea lucru remarcabil care s-a produs este ca tinerii au devenit constienti de forta pe care o reprezinta. Al treilea – ca nu mai vor sa reintre in umbra. Se manifesta peste tot – in jurnalistica, in politica, in arte.

Sa nu exageram insa cu entuziasmul. Prea multe avem de facut. Tinerii insisi se fac vinovati de o anume atitudine „apocaliptica”: „Daca nu se mai schimba nici de data aceasta ceva, gata, m-am lamurit cu tara aceasta, cu poporul acesta, nu are niciun rost sa te zbati!”. Asa ceva am mai vazut. E perfect mioritic, capitulard, moldovenesc.

Ceea ce nu am prea vazut este efortul sustinut, insistenta, rabdarea. Avem nevoie de respiratie pentru maraton, nu pentru sprint. Coalitia vedem ca este deocamdata destul de „amestecata”. Poate ca schimbarea nu va veni dintr-o data. Poate ca noii guvernanti vor pregati doar schimbarea. Pe care, poate, tot tinerii o vor realiza…

***

Ma tem pentru coalitia democratica. Ma tem pentru aceasta nesfarsita perioada de negocieri, ma tem pentru momentul post-negocieri. Ma tem de actiuni previzibile, de numiri previzibile, de gafe previzibile. Vreau o coalitie „imprevizibila”. Vreau sa fie mai desteapta si mai inteleapta decat noi toti, sa ma surprinda cu actiuni, numiri, decizii. M-am saturat sa ghicim toate schemele politicienilor nostri, m-am saturat sa stiu ca fiecare dintre noi avem deja in minte cate o organigrama a Guvernului si a Parlamentului, care va coincide aproape suta la suta cu cea propusa de Coalitie.

E adevarat ca Voronin este, din acest punct de vedere, personajul imprevizibil prin excelenta. (Apropo de asta, pregatiti-va sa intampinati din concediu un cu totul alt Voronin decat tipul obosit si blazat care a plecat. In vacante nu stiu cine are grija sa-l incarce cu un combustibil infernal.) De cele mai multe ori nu intelegeam mobilul deciziilor si numirilor lui Voronin. Totul se revela mai tarziu. Principiul de care se ghida Voronin – „mai intai loialitate si apoi competenta” – trebuie inversat. Ceea ce vreau sa mi se intample, apropo de actiunile si numirile Coalitiei, este sa-mi pot repeta de mai multe ori: „Nu mi-a trecut prin cap asa ceva si ce buna este ideea!..”.

***

Tot despre tineri. Si daca cei despre care vorbeam mai sus sunt oameni pentru care mai presus de orice este atitudinea responsabila si critica inclusiv fata de cei pe care ii simpatizeaza, exista o a doua categorie de tineri, cu un talent de conformisti si oportunisti rar intalnit si la unii „batrani”. E destul sa te uiti la tinerii comunisti din Parlament si Guvern. Sau la ziaristii tineri care ii deservesc. Sau la noua „promotie” a PPCD. A fost trist sa vedem de-a lungul anilor cum Rosca a pervertit atatia oameni de varsta lui sau chiar mult mai in etate. Nimic mai jalnic, insa, decat sa vezi niste tineri nelipsiti, parca, de aptitudini, care isi incep cariera ca lingai si marionete. Din pacate, vor intra in istorie nu cu titlul pe care si-l doresc ei, ci ca „cei sapte mascarici”.