Ultima oră

Este clar că R. Moldova nu se poate integra în UE fără a se integra în NATO

Într-un interviu acordat Ziare.com, acesta descifrează "desantul politic şi de securitate" al emisarilor americani această parte a Europei şi spune că România trebuie să devină principalul jucător din punct de vedere energetic în regiune, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care vicepreşedintele Joe Biden a vorbit atât de mult la Bucureşti despre lupta împotriva corupţiei.

"Accentul pus pe corupţie sugerează că americanii au intenţii serioase aici: investitiţii, vânzare de tehnologie, inclusiv militară", subliniază directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI) în interviul acordat Ziare.com.

Joe Biden, în România: Cele mai importante momente şi declaraţii

Care sunt rezultatele vizitei vicepreşedintelui american Biden în România?

Nu e vorba doar despre vizită vicepreşedintelui. E vorba despre despre reprezentanţii cei mai importanţi ai Pentagonului, CIA, administraţiei americane etc. E un desant american politic şi de securitate. Această e cheia de lectură a ceea ce se întâmplă şi se va întâmplă. Iar dacă punem în context vizită vicepreşedintelui Biden cu alte vizite foarte importante ale oficialilor americani în Polonia sau Cipru, cred că rezultă nişte concluzii semnificative.

În primul rând, frontieră estică a NATO şi a UE devine element esenţial pe agenda de securitate. Polonia, România şi Estonia devin repere strategice şi pentru prima dată Articolul 5 va avea în spate şi un plan clar de intervenţie în cazul în care statele de frontieră vor fi în situaţia de a-l invocă. În ce măsură vom avea pe teritoriul României baze americane permanente, asta urmează să vedem.

În al doilea rând, este vorba despre securitatea energetică. Biden a vorbit despre independenţa energetică şi a sugerat sprijin american consistent. E plauzibil că se referea la extracţia din Marea Neagră, implicarea firmelor americane în aducerea gazului lichefiat din zona caspică, extracţia gazului de şist etc. În plus, vizită în Cipru se referă tot la securitatea energetică, pentru că resursele de gaz din zona (Cipru, Israel) fac că alternativă europeană la gazul rusesc să fie incomparabil mai ieftină decât alternativă rusească la gazul european.

Biden, declaraţie comună cu Ponta: România poate să devină punctul cheie care leagă pieţele de energie

Dar Rusia pare că a găsit o alternativă la gazul european, respectiv China, unde vinde pentru următorii 30 de ani gaz natural în valoare de 400 miliarde USD.

La un preţ de 350 USD/1000 mc… Este deocamdată o poveste ambalată frumos, dar care, cred eu, va pune cel puţin atâtea probleme Rusiei pe câte se zice că rezolva.

Conform unui raport la care au lucrat experţii economici din cadrul Fundaţiei Universitare a Marii Negre, au rezultat mai multe aspecte. În primul rând, 400 miliarde USD în 30 ani înseamnă cam 13,3 miliarde USD anual, ceea ce, la un preţ mediu de 350 USD/1000mc înseamnă cam 38 miliarde mc /anual. Această cantitate ar permite, zic unii, Federaţiei Ruse să şantajeze Uniunea Europeană. Nu e chiar aşa de simplu.

Media preţurilor plătite de ţările UE se încadrează în marja 380-400 USD/ 1000 mc ceea ce indică un discount foarte mare oferit chinezilor (minim 10%), adică un cost pe care Moscova şi-l va asumă pentru a salva aparenţele politice! Mie mi se pare clar că Germania va putea presă Federaţia Rusă să îi ofere un preţ comparabil cu cel oferit chinezilor, având în vedere că exportul către Germania este mai mare decât cel către China.

În al doilea rând, Rusia nu are încă construită o infrastructură de transport a gazului către China, această va trebui construită şi va costă cam 10 miliarde USD, iar majoritatea infrastructurii de transport către UE şi Turcia s-a făcut cu tehnologie occidentală, americană, cu subcontractare turcă. De aceea cred că acest contract semnat de către Rusia şi China este mai degrabă un gest de imagine pentru că nu poţi şantaja un client de 161,5 miliarde mc, adică UE, printr-un contract de 38 miliarde mc, adică China, iar costul politic al unui astfel de contract poate fi mare.

Mai mult, livrările din acest contract sunt ipotetice, ele depinzând de capacitatea (îndoielnică, cel puţin) a industriei ruseşti de a crea rapid o infrastructură de transport.

Revenind la vizită vicepreşedintelui Biden, acesta a vorbit insistent la Bucureşti despre lupta împotriva corupţiei. Care sunt motivele?

Dacă ar fi să raportăm tot desantul regional american doar la România şi la declaraţiile vicepremierului Biden, e exact ce spuneţi, dar nu acesta este adevărul despre desantul regional american pe care l-am menţionat.

Sigur însă că în România a fost vorba şi despre corupţie, iar la Bucureşti tema a fost scoasă de mass-media în prim plan. E firesc, într-un fel. Dar tema corupţiei trebuie pusă în contextul mai larg al rolului pe care România îl poate juca în regiune.

Trei lucruri aş sublinia aici: Primul, că accentul pus pe corupţie sugerează că americanii au intenţii serioase aici: investitiţii, vânzare de tehnologie, inclusiv militară. În paranteză fie spus, americanii au toate motivele din lume că NATO să se reînarmeze, căci dincolo de dimensiunea de securitate, absolut reală, armele nu le cumperi nici din San Marino, nici din Nouă Zelanda… Dar asta trebuie privită inclusiv că şansă pentru România.

Al doilea aspect este că vicepreşedintele american, prin declaraţiile sale, a redefinit conceptul de pro-american în România: a fi pro-american în condiţiile unor investiţii americane de anvergură – căci până acum asta a fost partea carenţă a parteneriatului strategic – nu mai înseamnă doar să vorbeşti elogios despre America şi parteneriatul strategic, înseamnă şi a fi credibil în lupta împotriva corupţiei, deci a predictibilităţii mediului de afaceri.

Prin declaraţiile sale, vicepreşedintele american a mai adăugat şi această dimensiune a pro-americanismului şi a parteneriatului strategic. Eşti partenerul strategic al Americii dacă eşti angajat pe dimensiunea de securitate, dar şi pe cea a luptei împotriva corupţiei. Este un aspect pe care politicienii din România, dar şi instituţiile, vor trebui să îl înveţe.

Joe Biden prezintă concluziile vizitei la Bucureşti: Corupţia este un cancer. Magistraţi, fiţi curajoşi!

Prin urmare, lupta împotriva corupţiei trebuie să continue, spre nefericirea unora.

Da. Dar singurul lucru riscant aici este excesul care poate provoca dezechilibre în sistemul românesc şi aşa fragil. În România este nesănătos că unele instituţii, indiferent care ar fi acestea, să aibă o greutate excesivă în economia sistemului, chiar dacă, într-o prima instanţa, acţiunea lor este indiscutabil benefică. Este că despotismul luminat. El poate fi benefic o periaoda, poate pune lucrurile la punct, problema este că, dacă deraiază, cine îl mai poate controla sau opri? Avem mecanisme instituţionalizate să controlăm deraierile, dacă, Doamne fereşte!, vor veni?

Aici e dilema cu care eu sper că societatea românească nu se va confruntă. Dar nu am această certitudine în acest moment. E de urmărit.

Nu neapărat în legătură cu asta, dar aş mai sublinia un aspect al vizitei lui Biden. Atmosfera extrem de cordială a întâlnirii Băsescu-Biden. A fost şi un semnal clar. Iar îmbrăţişările şi declaraţiile susţinute vor face şi mai interesant de urmărit destinul şi condiţia post-prezidenţială a lui Traian Băsescu, unul dintre cei mai loiali aliaţi ai americanilor dintre toţi oficialii români de după 1989.

Ce se va întâmplă cu cel mai iubit de americani dintre preşedinţii noştri după încheierea mandatului? E un alt subiect care merită să fie urmărit după alegerile din noiembrie.

Cum va arată regiunea după vizită americanilor în zona? A existat vreun mesaj pentru Ucraina şi Republica Moldova?

Da. Indirect, voalat, dar a fost. Iar mesajul către Chişinău şi Kiev, este (parafrazându-l pe fostul preşedinte Clinton – "It’s the economy, stupid") că în cazul Estului este vorba despre securitate.

În urmă desantului american în regiune şi a declaraţiilor făcute, este limpede că frontieră estică euroatlantică devine de interes strategic principal. Uitaţi-va pe harta. Avem, de la nord la sud, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România. Despre toate s-a făcut vorbire zilele acestea. E clar că prezenţa militară se va accentua în regiune.

De aici înainte, cine crede că poate deveni frontieră europeană estică fără a avea o agenda euroatlantică de securitate nu ştie ce vorbeşte.

Cine îşi poate imagina, de pildă, că R. Moldova va putea face parte din această frontieră fără soluţie de securitate? Cum se poate imagina o situaţie în care 600 de km de frontieră europeană să fie complet permeabilă, adică fără nicio soluţie de securitate şi cu aeroportul vândut ruşilor?! După desantul american este clar că R. Moldova nu se poate integra în UE fără a se integra în NATO.

Există două minciuni flagrate în Constituţia R. Moldova. Prima este Articolul 13 în care limba este numită "moldovenească cu grafie latină". A două este Articolul 11, "R. Moldova, stat neutru", care stipulează că: (1) R. Moldova proclamă neutralitatea să permanentă. (2) R. Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul sau.

În realitate, niciunul dintre articole nu are acoperire, primul din motive evidente, al doilea că trupele ruse au fost permanent pe teritoriul R.Moldova, deci articolul este caduc şi fals de la început. Ambele minciuni trebui corectate, în opinia mea, pentru a vorbi cu sens despre vreun proiect european real al R. Moldova.

Dar Ucraina? Ce viitor va avea acest stat?

Asta nu ştim. Americanii nu au spus deschis nimic şi, deocamdată, nu cunoaştem intenţiile americanilor în regiune pe termen scurt. Deocamdată, se pare că ambele părţi practică geopolitică negativă: se asigura că Ucrana nu merge în partea cealaltă.

În acest moment nimeni nu are vreo soluţie reală, dincolo de declaraţii diplomatice sau convenţionale. Ucraina este la pământ şi nu se va ridică curând, chiar dacă nu va intră complet în colaps.

Ce campanie electorală poţi să faci acolo, într-un stat sfâşiat, în care oricum o serie de regiuni nu vor participa la votul prezidenţial, îl vor delegitima şi va începe sarabanda negocierilor pentru federalizare sau autonomii extinse care, odată acceptate, vor bloca Ucraina spre orice proiect concret şi formalizat în relaţia cu spaţiul euroatlantic?

Sigur, se poate spune că Rusia nu are candidat pe 25 mai, dar asta nu o va împiedică să aibă… preşedinte după alegeri, sau oricum să aibă posibilitatea să controleze sau să încurce jocurile de putere. Nu a avut oameni nici după revoluţia oranj, dar asta nu a împiedicat-o să o blocheze după 9 luni de zile. Deci nu e cazul să ne îmbătăm cu apă rece. Trebuie să învăţăm însă din greşelile diplomatice şi strategice pe care UE le-a făcut acolo şi să evităm să le facă şi pe cazul R. Moldova.

Cum vedeţi viitorul României în acest context?

Din acest tablou de securitate şi energetic putem ieşi foarte bine, mai ales pe fondul unor eşecuri flagrante ale vecinilor noştri, nu doar cei din Est, ci şi cei din sud şi vest.

Moscova nu intră în spaţiul euroatlantic doar din Est! Şi mă refer în primul rând la Ungaria, care devine un stat problema, necredibilă nici la nivel de Vişegrad, nu doar la nivel de NATO, şi asupra căruia ar trebui să discutăm mai aplicat şi mai apăsat, în ciuda celor care doresc să cauţioneze un comportament al Budapestei, care ajunge să fie comparat acum cu cel din vreme amiralului Horty.

Mi se pare stupefiantă tăcerea europenilor, a germanilor, în primul rând, faţă de gesturile Budapestei, care sfidează UE, NATO, America sau sentimentele evreilor nu doar din Ungaria. Ungaria trebie să devină o tema serioasă pe agenda publică a României, dincolo de mizele politicianiste.

Bulgaria devine tot mai necredibilă, cel puţin asta sugerează surse de informaţii germane, invocate recent de Der Spiegel, iar Serbia ar putea deveni candidatul NATO cel mai susţinut de… Rusia!

În acest context, România, prin parteneriatul strategic cu America, are şansă, pentru prima dată în istoria ei de după 1989, să devină un reper pe harta regiunii. Repet, din punctul de vedere al securităţii şi din punctul de vedere al hărţii energetice a regiunii. Prin datele ei concrete şi posibilităţile pe care le are, România trebuie să devină un veritabil hub energetic regional, capabil să livreze energie în jur şi să devină principal jucător din acest punct de vedere. Energia şi economia vor merge mâna în mâna. Aici este fereastră noastră de oportunitate. Şi, a celor din jurul nostru care vor şti să profite de ea.

Sursa: ziare.com

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *