Am citit cu nedisimulat interes meditatiile dlui dr. Stelian Manic, de la Universitatea Adelaide, din Australia. Referindu-se la opinia mea din articolul intitulat „Ne va invinge sistemul?”, potrivit careia Sistemul creat de comunisti opune o rezistenta enorma incercarilor noii guvernari de a efectua o schimbare calitativa a tarii, Domnia Sa afirma ca „chiar cu riscul de a fi dur criticat, doresc sa adaug doar un singur lucru: orice sistem este extrem de dificil de schimbat din interior si o astfel de schimbare dureaza foarte mult.
In cazul nostru, sistemul care se opune acum schimbarilor este constituit nu doar din functionarii statului creat de comunisti. Acest sistem este constituit aproape din toti cetatenii RM, democrati ori comunisti, romani ori rusi, tineri ori batrani etc. Toti, intr-o masura mai mare sau mai mica (chiar daca isi doresc schimbarea ori cred ca si-o doresc), se opun unor schimbari calitative. Asa e natura umana, totul ce e nou pare strain si creeaza neincredere ori chiar frica”.
Nu exista nici un risc, deoarece nu exista nici un motiv pentru o „critica dura”, dimpotriva sunt intru totul de acord cu autorul randurilor de mai sus, deoarece Sistemul nu e reprezentat doar de „functionarii comunisti”, ci si de cei (multi) care se cred democrati si propovaduiesc democratia. Ii cunosc foarte bine pe acestia. M-am ciocnit de atatea ori cu aceasta fauna. Daca spui ceea ce vor ei – esti aplaudat, esti declarat „barbat al neamului”, „maestru” si „parinte al democratiei”, ca Kisa, din „12 scaune”; daca spui ceea ce nu le convine – esti fluierat, esti declarat „tradator de neam”, „scula a rusilor” s.a.m.d.
Majoritatea dintre noi vine dintr-un Sistem odios care nu piere cu una, cu doua. Formal, institutional Sistemul vechi a disparut, dar am ramas noi, produsul, fructul otravit al acelui Sistem. Vechiul Sistem a murit, noi inca nu. Noi asiguram perpetuarea Sistemului. Putem declina fara a gresi: Sistemul sunt eu, Sistemul esti tu, Sistemul este el, Sistemul este ea, Sistemul suntem noi, Sistemul sunteti voi, Sistemul sunt ei, Sistemul sunt ele. Daca fiecare dintre noi am avea curajul marturisirilor si ne-am face zilnic autovivesectia morala necesara, am exclama: Sistemul sunt eu. Sistemul e in mine. Sta ca un sarpe ascuns in „stomacul” mentalitatii mele si nu pot sa-l elimin de acolo.
Si intr-adevar, valorile pe care le impartasim sau le reprimam, Dumnezeul la care ne inchinam sau pe care-L mintim, mortii pe care-i tinem minte sau i-am uitat, catatura mea la „Buna dimineata” colegului – totul si toate sunt dictate de acest sarpe. Din pacate, nu avem curajul unor asemenea marturisiri, noi avem curaj doar pentru a arata cu degetul la altii si a pune in carca altora propriile noastre rataciri.
Noi am demonetizat si am deturnat sensul expresiei „viata e o lupta”. Uitam ca viata e mai intai de toate o lupta cu noi insine, cu Sistemul din noi. Si deoarece nu ne ajunge curajul sa luptam cu noi insine, luptam cu altii. Asa e mai simplu. Si chiar mai profitabil. Putem ajunge deputati, ministri, sefi de stat. Intr-un cuvant, crema societatii, barbati ai neamului, tati ai natiunii. Vanitatea nu permite fiecaruia dintre noi sa recunoasca: Eu sunt Sistemul. Sistemul isi va inceta existenta doar atunci cand masa critica a societatii va fi formata din oameni care vor avea curajul unei asemenea marturisiri. Douazeci de ani e putin. Ma tem ca sunt putini si biblicii patruzeci de ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
