Pregătindu-mă de deplasare, revedeam imaginar acelaşi traseu prin oraşele ucrainene Cernăuţi, Ivano-Frankovsk sau Lvov, dar şi jumătate din Reczpospolita (în traducere – Republica Poloneză), până a ajunge la destinaţia finală – oraşul Lodz, localitate de origine evreiască, amplasată în centrul ţării. Surprinzător însă, chiar înaintea deplasării, tehnicianul Tudor Procopie a spus că traseul s-a schimbat, urmând să ne deplasăm prin România, Ungaria şi Slovacia. Schimbarea a fost acceptată cu mult entuziasm nu doar de autorul acestor rânduri, dar şi de majoritatea rugbiştilor din echipă, care demultişor nu călătoriseră prin spaţiul geografic românesc.
Vigilenţa vameşilor moldoveni şi toleranţa celor străini
Cu certitudine, gândurile pasagerilor microbuzului care ne ducea spre Lodz erau îndreptate spre meciurile de rugbi din acest oraş, dar şi impresiile despre locurile care urmau să fie parcurse pe durata itinerarului nu erau neglijate. Primele emoţii însă, nu şi cele mai plăcute, s-au ivit la… vama Sculeni.
Nu în zadar, una din cele mai utilizate vorbe din popor este „Frate-frate, dar brânza-i cu bani”. Vădit iritaţi că la vamă a stopat un grup de sportivi şi nu de comercianţi sau turişti, vameşii au luat la întrebări şoferii şi antrenorii, şi au verificat cu minuţiozitate fiecare colţişor al microbuzului, mutând echipamentul jucătorilor dintr-un loc în altul. Şi pentru că nu se găsea nimic suspect, vameşii au insistat ca fiecare geantă să le fie prezentată pentru verificare, ca şi în anii de odinioară.
După ce am zis „la revedere!” conaţionalilor de la vama moldovenească, peste doar câteva minute, am fost salutaţi „cordial” de un vameş român, care încerca să convingă şoferul că una din multiplele licenţe necesare pentru traversarea frontierelor nu era valabilă, deşi fusese utilizată în numeroase călătorii de acest gen. Ei bine, după o oră de negocieri şi o mulţumire „generoasă” din partea şoferului, i-am zis „la revedere!” şi vameşului din dreapta Prutului.
Interesant a fost să remarcăm, pe parcursul întregii călătorii, că cei mai „disciplinaţi”, în acest context, totuşi, sunt vameşii noştri. Anticipând lucrurile, trebuie de spus că, revenind în Patrie, cu două trofee de prestigiu, am traversat cu uşurinţă cele două vămi ucrainene, ca să ajungem la Criva, unde moldovenii se simţeau foarte supăraţi că revenim acasă cu trofee sportive şi nu cu „lucruri interzise”, după cum se citea în ochii vameşului care ne-a perfectat intrarea în R. Moldova.
Cabane pustii în staţiunile montane
Ţinuturile ardelene care ne apropiau tot mai mult de frontiera româno-ungară ne-au impresionat prin frumuseţea arhitectonică a clădirilor, inclusiv în localităţile rurale, dar şi prin curăţenia de pe străzi şi din curţile oamenilor, un element atât de deficitar în satele şi oraşele din R. Moldova. Şi chiar dacă am traversat aceste regiuni în orele de seară, nocturne chiar, animaţia pe străzi era persistentă, îndeosebi în oraşele Cluj-Napoca şi Oradea.
Pătrunzând pe teritoriul maghiar, am realizat că, în sfârşit, am ajuns în Europa. În Europa despre care citim în ziare şi pe internet, în Europa pe care o vedem la televizor. Sate şi oraşe îngrijite, şoferi grijulii şi renumitul autoban, unde automobilele circulă cu viteze mari şi nu este acces la străzi adiacente. Cei câţiva zeci de kilometri parcurşi prin Ungaria nu au generat însă prea multe emoţii, întunericul de afară ascunzând parcă din splendorile acestei ţări.
Slovacia, în care am ajuns pe neaşteptate (iată ce înseamnă un spaţiu european integru), ne-a întâmpinat cu temperaturi reci şi cu o senzaţie de stagnare. Pe străzile cu multe gropi au reapărut deşeurile aruncate la întâmplare. Iar pe ulicioarele localităţilor, mai înguste decât la noi, şoferii şi pietonii dau dovadă de mai puţină disciplină.
Ca şi în România, cele mai atrăgătoare elemente ale nordului Slovaciei, dar şi ale sudului Poloniei sunt munţii şi staţiunile montane. Cabanele şi hotelurile înşirate de-a lungul şoselei păreau însă pustii. Am decis să facem un nou popas la Spisska Bela. Martin Koszard, un patron de cabană, şi-a amenajat pe marginea drumului o tarabă pentru a vinde piei ale animalelor vânate prin pădurile din regiune, dar şi diferite suvenire despre aceste locuri pitoreşti. „Am trăit vremuri bune înainte, s-a destăinuit negustorul într-o rusă stâlcită. Acum însă criza ne-a alungat turiştii, şi nu doar din cabana mea, dar şi din toate aceste locuri captivante”. Am părăsit această regiune cu gândul că vom reveni vreodată pentru a atenua efectele crizei pe care o traversează patronii din munţii slovaco-polonezi Tatra.
Lodz – oraşul fără maxi-taxiuri
În Lodz am ajuns spre seară, după o călătorie de aproape 30 de ore. Oraşul din centrul Poloniei ne-a întâmpinat, surprinzător, cu un timp mai călduros decât la Chişinău, deşi prognozele meteo ne sugerau o altă stare de lucruri. Din discuţia cu taximetristul Iakub Bartkowski, care şi-a adus aminte câte ceva din rusa învăţată în anii de altădată, şi s-a oferit să ne conducă spre hotelul unde urma să fim cazaţi, am realizat că urbea are multe tangenţe cu Chişinăul, având o populaţie de 800 mii de locuri. În era socialismului, Lodz era considerat un mare oraş industrial, însă ulterior, întreprinderile au intrat într-o criză profundă, majoritatea dintre ele fiind acum într-o păragină regretabilă.
Navigând pe străzile oraşului, am observat multe spaţii verzi, mult mai multe decât în capitala noastră, dar şi o serie de ulicioare pe care am rătăcit mult timp, după ce taximetristul şi-a încheiat „misiunea”. Am rămas profund impresionaţi de faptul că pe străzi am întâlnit numeroase tramvaie, troleibuze şi autobuze, dar nu am dat peste niciun microbuz de rută, care pentru 3 lei să se oprească în intersecţii sau pe trecerile de pietoni. Deşi sunt mult mai înguste, străzile erau libere, fără parcări improvizate pe marginea drumului sau pe trotuare.
Cam aşa arată oraşul în care mi-ar plăcea să locuiesc, sau, cel puţin, să îl revăd. Echipa UTM a obţinut o victorie concludentă în turneul din Lodz şi rugbiştii au spus că vor reveni cu plăcere în acest oraş al liniştii şi aerului curat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
