Timpul.md

Actualitate 14 Octombrie 2018 | 08:25

EXCLUSIV: Milionarul Vișniec consideră că Europa are o datorie morală față de R. Moldova

Cel mai cunoscut și jucat dramaturg român al momentului, Matei Vișniec, a petrecut câteva zile pline la Chișinău. A fost de față la spectacolele montate după piesele sale, a împărțit autografe și căldură, a răspuns răbdător la sutele de întrebări ale admiratorilor, a citit poezie, și-a povestit viața și ne-a asigurat că cele două maluri ale Prutului vor avea parte de cea mai sublimă reunire, înfăptuită în interiorul Uniunii Europene. „Moldova face parte geografic, cultural, visceral, emoțional, metafizic, fizic din Europa. Și mai devreme sau mai târziu, se va regăsi în interiorul acesteia”, a declarat celebrul scriitor pentru TIMPUL.

Matei Vișniec, stabilit la Paris din 1987, este amfitrionul Festivalului Internațional de Teatru FESTIS, un maraton al dramaturgiei române contemporane, organizat de Teatrul „Satiricus I. L. Caragiale” din Chișinău, care are loc în perioada 4-14 octombrie. Scriitorul s-a afișat în fața admiratorilor săi modest, binevoitor și cu întrebarea pe buze „Ce pot face pentru dumneavoastră?”, fapt ce i-a reconfirmat măreția.

„Fără restul țărilor din Balcani și din Est, Europa nu este întreagă”

Fiind și autorul volumului „Ultimele zile ale Occidentului”, TIMPUL l-a întrebat pe Matei Vișniec cum vede „viitorul european” al R. Moldova. Dramaturgul însă a fost destul de optimist, spunându-ne: „Integrarea Moldovei în Uniunea Europeană este o certitudine. Ceea ce nu știm este când se va produce. Mai devreme sau mai târziu ea se va regăsi în interiorul acesteia. Totul depinde acum de geopolitică, de strategie, de cât de grăbită va fi Europa să înțeleagă că fără restul țărilor din Balcani și din Est, ea nu este întreagă”, a opinat dramaturgul.

Vișniec așteaptă să vadă cum va acționa România după ce va prelua președinția Uniunii Europene anul viitor. „Mai rămâne de văzut dacă România va fi capabilă să pledeze, în mod sistematic, serios, cu argumente pentru Moldova. Mai rămâne ca însăși Moldova să-și dorească să intre în UE prin consolidarea statului de drept, a democrației, a justiției independente. La orizont sunt incertitudini de ordin practic, aș spune. Țara aceasta nu-și va putea găsi identitatea sau, pur și simplu, fericirea îndepărtându-se de Europa și mergând spre Asia, alunecând ca pe un tobogan spre Caucaz ori alte zone”, consideră Matei Vișniec.

Scriitorul este de părere că tinerii ar avea multe de spus în această situație. „Cei care pleacă la studii în străinătate pot vorbi acolo despre Moldova. Prin tinerețea lor, prin curățenia lor sufletească, ei pot să facă un fel de lobby, să explice Europei că Moldova este în așteptare, că are multe probleme, dar că are și multe așteptări. Europa are o datorie morală față de o zonă pe care, în anumite momente ale istoriei, a lăsat-o de izbeliște, nu a înțeles-o, uneori a trădat-o, alteori a neglijat-o”, a declarat cel mai cunoscut dramaturg român din lume pentru TIMPUL.

„Acum știu de ce am plecat”

Un autograf de la Vişniec nu înseamnă o semnătură pusă în grabă. Dramaturgul lasă câte un mesaj personalizat pentru fiecare cititor. Te întreabă cum te cheamă, cu ce te ocupi și îţi dă o adresă de e-mail. De aceea simplitatea și omenia lui te cuceresc. De altfel, el spune că este un scriitor umanist, iar veșnica sa fascinație este și va rămâne omul și contradicțiile sale. „Mi-au trebuit mulți ani, la București, ca să scap de timiditatea mea de rădăuțean și să scap mai târziu, în Occident, de complexul meu de român. S-a terminat. Românii sunt competitivi în materie de teatru, poezie, muzică, arte vizuale, arte plastice. Suntem la egalitate cu ceilalți, rămâne să conștientizăm acest fapt. Nu trebuie să avem un complex cultural. În acest moment noi oferim ceva lumii, aș spune că oferim poate mai multe talente decât alte zone. Tocmai pentru că spațiul românesc are atâția politicieni corupți, parcă producem mai multe talente pentru reechilibrarea spiritului românesc”, spune Matei Vișniec. Dramaturgul mărturisește că a identificat motivul refugiului său în Franţa: „Sensul plecării mele în străinătate a fost găsit. Acum știu de ce am plecat. Ca să mă întorc. Vine un moment în care întoarcerea dă sens plecării”.

„Europa are interesul de a se înțelege bine chiar și cu rușii ”

„Ultimele zile ale Occidentului” este, de fapt, ultima carte lansată de Matei Vişniec. Autorul, care este și jurnalist la Radio France International, se confruntă zilnic cu întrebări despre moartea civilizaţiei occidentale și posibilitatea ca Europa Occidentală să fie islamizată și africanizată. La Chișinău, scriitorul a spus că Europa are interesul de a se înțelege bine chiar și cu rușii. „Până la urmă, nu se poate ca omul să nu înțeleagă că, în acest spațiu, pacea este preferabilă tensiunilor. În acest timp, trăim un moment de incertitudine. Dar eu zic că, în pofida acestor momente de criză, nu se poate ca omul să nu evolueze totuși spre ceea ce eu numesc rațiune. Prea multe greșeli s-au comis în trecut, prea mulți morți, prea multe războaie. Acestea au fost niște lecții care trebuie asimilate. Chiar să fie omul total imbecil? Aș fi atât de trist dacă aș ajunge la această concluzie, de unde îl citez pe cel mai trist și deprimat dintre filosofii europeni, Nietzsche, care spunea: „Trebuie să acționăm ca și cum progresul ar exista”, remarcă Vișniec.

Totodată, el afirmă că „dacă Dumnezeu există, cu siguranță iubește diversitatea”. „Or, Europa este o extraordinară colecție de culturi, de sensibilități care nu se ierarhizează. Ele sunt ca un cadou prezentat nouă”, punctează scriitorul.

Trei poeți în întuneric...

Matei Vișniec cucerește inimi și prin poeziile sale. Reprezentant al generației optzeciste, el își amintește cât de săracă era circulația poetică între cele două maluri ale Prutului la vremea respectivă. „Mi s-a întâmplat odată un moment absolut fabulos. În 1985, eram foarte curios să aflu ce se întâmplă dincolo de Prut și am venit la Chișinău. La gară eram așteptat de Arcadie Suceveanu, care a venit însoțit de Grigore Vieru. Ce emoționat am fost să-l cunosc pe Vieru în carne și oase! Ne-am dus la Arcadie acasă, am început să discutăm, să mâncăm, să bem un pahar, am scos volumele pe care le aveam și, la un moment dat, la Arcadie acasă, pe la ora 12, se stinge lumina! Am continuat să vorbim la lumânare și ne-am spus: „Ei știu că trei poeți sunt împreună, că discutăm despre literatura și limba română, nu ne-au făcut nimic, dar au stins lumina ca să știm că ei știu...”, povestește cu umor Vișniec. „E o anecdotă, dar, de fapt, puterii îi era frică de poezie, de poeți, de cuvânt, de ceea ce transmitea poezia”, continuă scriitorul.

Complicitatea cu Stănescu

Matei Vișniec le-a dezvăluit admiratorilor săi din R. Moldova și câteva amănunte delicioase despre legăturile poeților anilor ’80 cu marele Nichita Stănescu. „Am avut un fel de complicitate extraordinară cu Nichita Stănescu. După ce a auzit că noi existăm, ne-a deschis ușile apartamentului său și am petrecut la el în casă nopți și nopți, zile și zile... Imediat ce unul dintre noi scotea o carte de poezie, primul reflex era să i-l dăm lui Nichita. Ne duceam ca la Dumnezeu acasă să-i dăm celui mai mare poet român volumul nostru, să vedem ce spune”, povestește dramaturgul. „Nichita ne tutuia pe toți, se adresa cu „bre!” și ne ținea la el în casă cât aveam noi chef să stăm. Unii dintre noi începusem să-l imităm. Nu în poezie. Niciodată în poezie! Ci comportamental. Începuserăm și noi să ne lăsăm așa, mai jerpeliți, să ne adresăm unul altuia cu „bre”, „bătrâne”... A avut o influență extraordinară asupra noastră. A fost un om fascinant nu doar prin poezia sa, ci și prin stilul său, prin faptul că, în orice moment al zilei, dacă mă simțeam singur la București, puteam să mă duc la Nichita. Băteam la ușă și găseam 20 de oameni acolo, așezați în jurul a 10 sticle, și se întâmpla ceva...”, le-a povestit dramaturgul admiratorilor săi.

„Răul este mai greu de identificat în lumea democrației ”

„Când am ajuns în Franța, în 1987, una dintre marile mele revelații negative a fost că poezia nu avea niciun rol social. Nu exista niciun poet france de talia lui Nichita Stănescu, care să conteze pentru toată lumea. Mi-am dat seama la un moment dat că noi, artiștii, în lumea totalitară în care am trăit, am avut totuși o singură formă de confort. Marele nostru confort a fost faptul că răul era vizibil. Știai că răul era acolo și lua forma cuplului prezidențial, uneori a partidului unic, a organelor de represiune, era ușor să identifici adversarul. Ei bine, răul este mai greu de identificat în lumea liberă, în lumea democrației... În acele momente, mi-am dat seama cât de importanți suntem noi, poeții, în lume”, relatează scriitorul.
Printre altele, dramaturgul a recunoscut că este milionar. „Întrucât sunt milionar, nu mi-am pus problema banilor. Când am plecat în Franța eram deja milionar. Scrisesem milioane de cuvinte. În materie de concesii, niciodată nu am scris vreo piesă comercială”, a menționat Matei Vișniec la Chișinău.

În cadrul celei de-a treia ediții a Festivalului Internațional de Teatru FESTIS, la Chişinău au fost prezentate mai multe spectacole după piesele lui Matei Vișniec. Astfel, Teatrul „Satiricus I. L Caragiale” a jucat „Angajare de clovn” și „Migraaaanți sau prea suntem mulți pe nenorocita asta de barcă”. Piesa „Angajare de clovn” a fost prezentată și de Teatrul „George Ciprian” din Buzău. Teatrul „Luceafărul” a prezentat „Omul de zăpadă”, iar Teatrul „Tomcsa Sándor” din România a jucat „Migranții”. „Teatro dell’Argine” din Italia a jucat „Caii la fereastră”, trupa „Trap Door” din Chicago, SUA, a adus la Chișinău spectacolul „Occident Express”, iar Compania „Atelier Theatre Studio” a prezentat piesa „Și cu violoncelul ce facem?”.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus