Timpul.md

Atitudini 9 Martie 2013 | 09:09

Există viață după guvernare?

E mult de vorbit despre performanțele sau eșecurile guvernării Alianței pentru Integrare Europeană și, mai ales, e imposibil să le contabilizezi într-o formulă care să fie acceptată de întreaga societate moldovenească.

Fiecare individ evaluează fiabilitatea unui mecanism politic în funcție de așteptările pe care le are de la o guvernare. 

Majoritatea celor care i-au votat au așteptat de la administrația declarat proeuropeană de la Chișinău să redea demnitatea națională și să anuleze prejudecățile europenilor despre R. Moldova, un stat despre care aceștia știau că există doar dacă aveau răbdare să parcurgă până la ultimele poziții topurile privind bogăția și prosperitatea pe continent. Au sperat ca în mandatul AIE să se facă pașii decisivi pe calea integrării europene, pași care să facă ireversibil procesul de modernizare a țării la finalul unui ciclu electoral. Vina AIE e aceea că nu și-a reglat pulsul guvernării în funcție de așteptările acestei categorii de oameni, cei care înțelegeau că performanța economică și democratică a unei societăți încă anchilozate de mentalități și nostalgii sovietice poate veni abia după ce repui lucrurile în făgașul normalității.

Vlad Filat, ca erou principal al acestei dramolete a guvernării de Bâc - rol pe care și l-a asumat, mai mult, l-a revendicat brutal, nepermițând nimănui altcuiva să intre în luminile rampei și reacționând violent la orice tentativă în această direcție - era normal să atragă și toată aversiunea publică în cazul unei sincope. Iar momentul „decontului” față de aliații obligați să stea în umbră în acest timp a venit acum. Habar nu am dacă este mai orgolios, mai perfid sau mai înclinat spre dictatură Filat decât Plahotniuc sau Lupu. Un lucru e sigur însă, că toate aceste trăsături de caracter au fost mult mai evidente la premierul condamnat prin moțiunea de cenzură decât la ceilalți, care au acceptat, deliberat sau nu, să se bronzeze mai puțin în lumina reflectoarelor în această perioadă.

Din nefericire, „decontul” despre care vorbeam mai sus se întâmplă într-un moment total nepotrivit. Cu câteva luni înainte de summitul la care R. Moldova ar trebui să semneze acordul de asociere cu UE, fiecare zi pierdută se traduce în șanse ratate. Nu pentru Filat, Plahotniuc, Lupu sau Ghimpu, ci pentru toți locuitorii R. Moldova. Să blochezi poate ultima portiță pe care Chișinăul poate evada din zona sordidă a influenței sovietice nu e doar o gafă, ci chiar o crimă istorică. Poate că e timpul ca Vlad Filat să ignore cântecele „sirenelor” de curte, a țucălarilor de serviciu și să facă un pas înapoi, lăsând un alt candidat PLDM să preia șefia guvernului. Trebuie să fii un psihopat masochist ca să îți dorești să intri în istorie ca omul care, mânat de orgoliul personal, a înglodat procesul de integrare europeană a R. Moldova și a refuzat împlinirea unui vis al celor care l-au adus la putere.

Chiar dacă o retragere poate părea pe moment o înfrângere, acest gest ar da posibilitatea reluării cursei spre Europa, pe termen scurt, dar și un prilej de reflecție asupra dreptății judecății la care a fost supus marți premierul, pe termen lung. Dacă nu înțelege asta, Vlad Filat își va face, în ciuda tinereții sale, o glorioasă intrare în mausoleul cadavrelor politice inutile ale istoriei R. Moldova.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus