Scriam săptămâna trecută că voi reveni pentru o relatare asupra experiențelor trăite în acest an cu Expedițiile Memoriei în Siberia, acolo unde am mers pentru un studiu asupra istoriei comunităților de români/moldoveni din regiunea Irkutsk și ținutul Krasnoiarsk.
Intuiam desigur că amploarea proiectului va depăși estimările inițiale, pentru că practicile de strămutare a populației Basarabiei în regiunile îndepărtate ale URSS au fost variate și extrem de complexe. Doar să ne imaginăm, că la sfârșitul Uniunii Sovietice, în afara granițelor României locuiau peste patru milioane de români, dintre care circa jumătate de milion în afara frontierelor RSS Moldovenească.
Datorită acestor procese, în perioada de după pulverizarea statului sovietic avem un mozaic pestriț și variat al repartizării românilor/moldovenilor în spațiul ex-sovietic. Conform recensământului din 2004 realizat în Republica Moldova 2,564,849 oameni (din totalul de 3,383,332) sau 78% din populaţia acesteia s-au declarat români/moldoveni. Cu Transnistria numărul cuplat al celor două categorii se ridică la 2,741,849 oameni. În acelaşi timp, recensământul din 2001 din Ucraina a numărat 258,600 moldoveni şi 150,989 români. 172,330 români/moldoveni au fost număraţi în recensământul din 2002 din Federaţia Rusă, majoritatea dintre aceştia locuind în Moscova, dar de asemenea în Kuban, Siberia de Sud şi Extremul Orient Rus, unde au fost deportaţi în perioada stalinistă sau au migrat în contextual politicilor sovietice de colonizare.
În jur de cincisprezece mii de român/moldoveni locuiesc în Kazahstan, majoritatea în regiunea Karaganda, dar de asemenea în regiunile industriale ale nordului și sudului ţării, o altă ţintă a deportărilor şi politicilor de colonizare și strămutare sovietice. Dacă exceptăm românii/moldovenii plecaţi în Occident după 1991, care sunt raportaţi la recensământul din R. Moldova, atunci aceştia mai locuiesc în fostele republici sovietice: Belarus (4,300 în 1999), Letonia (1,894 în 2010), Kârgâzstan (778 în 1999), Lituania (704 în 2001), Estonia (645 în 2000), Tadjikistan (300 în 2000) etc.
Din această avalanșă de date statistice putem desprinde două concluzii preliminare. Prima şi cea mai fundamentală este că la nivelul percepţiei etnice locuitorii Moldovei istorice sunt divizaţi între a se considera a fi români şi a fi moldoveni, o chestiune, care exceptând cazul României, are o puternică conotaţie de distinctivitate atât la nivel etnic, cât şi la nivel politic. A doua concluzie este legată de diversitatea geografică a răspândirii românilor/moldovenilor, ceea ce face extrem de interesant un studiu asupra modelării percepţiei lor identitare, dar și asupra felului cum s-a realizat această dispersare pe teritoriile actuale ale fostei Uniuni Sovietice, lucru pe care l-am constatat în timpul primelor două ediții ale Expedițiilor Memoriei, pe care le-am organizat în 2013 și 2014 în Kazahstan și a celei de-a treia în regiunea Irkutsk în 2016.
În cele trei expediții studenți și profesori de la Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea Pedagogică de Stat, Universitatea Liberă Internațională, Universitatea „A.I. Cuza” Iași și Universitatea din București, cercetători de la Institutul de Istorie a Academiei de Ştiinţe, jurnalişti de la postul de televiziune „TV Moldova 1” și TVR Iași, precum și oameni de film (regizor și producător de la OWH), au vizitat regiunile Almatî și Karaganda din Kazahstan și regiunea Irkutsk din Federația Rusă. Despre rezultatele acestor expediții s-a relatat pe larg în paginile TIMPULUI, iar din aceste călătorii au reieșit trei producții documentare și o culegere de documente despre prizonierii de război români din lagărul nr. 99 Spassk.
În acest an, tot datorită suportului statului român (Ministerul Românilor de Pretutindeni), în perioada 20 octombrie – 1 octombrie, un grup de expediționari s-au deplasat în ținutul Krasnoiarsk și regiunea Irkutsk din Federația Rusă, unde timp de douăsprezece zile au desfășurat mai multe investigații de arhivă și de teren, întâlniri cu reprezentații diasporei românești/moldovenești și cu mediul de cercetare din această parte a Siberiei Centrale și Orientale. Alegerea ținutului Krasnoiarsk și a regiunii Irkutsk ca țintă a acestor expediții a fost determinată de câteva motive. În primul rând, expediția de anul trecut nu a reușit să finalizeze investigațiile asupra principalelor localități ale deportărilor din anul 1949 din regiunea Irkutsk (satele Sosnovka, Izîkan, Novociunka, Moldovanka), iar poziționarea lor geografică cea mai apropiată este Krasnoiarsk.
Pe de altă parte, așa cum relatam în articolul precedent, ținutul Krasnoiarsk a fost locul unor numeroase valuri de deportări, mai ales în anul 1941, aici de-a lungul timpului fiind atestate mai multe reminiscențe ale prezenței românești/moldovenești. În plus, această regiune s-a aflat în epicentrul mai multor construcții sovietice grandioase, cum ar fi centrala hidroelectrică de la Saiano-Șușinsk și Krasnoiarsk (primele cele mai mari din Federația Rusă), combinatul de nikel de la Norilssk etc., care ne indica prin recensământ existența unei comunități de câteva mii de români/moldoveni la Krasnoiarsk.
Gazda proiectului nostru în Krasnoiarsk a fost Asociația Național-Culturală a moldovenilor „Baștina”, condusă de Dumitru Palea din Vadul lui Isac (Vulcănești) care este, în același timp, membru al Asambleei Civice din ținutul Krasnoiarsk. Atât personalitatea lui D. Palea, cât și prestanța comunității de moldoveni din Krasnoiarsk, au făcut ca în acest an în orașul de pe Enisei să fie găzduit festivalul „Mărțișor”, un eveniment instituit în anul 2005 și care se organizează an de an în diferite orașe ale Rusiei. Cu această ocazie la Krasnoiarsk s-au adunat circa 300 de reprezentanți din 15 asociații național-culturale ale moldovenilor din Federația Rusă, care pe lângă manifestările legate de festival, au organizat și Congresul V al organizației inter-regionale „Uniunea asociațiilor moldovenilor din Rusia „Baștina”.