TRĂSNEA&K°club

Fabule

Fericirea

Peste campii si ape se raspandise stirea:
„Cine va explica ce-nseamna fericirea,
Va fi considerat cel mai destept
Si va purta medalie de merite pe piept”.
– Fericirea inseamna sa inoti

Si sa te stimeze pestii toti,
Zise stiuca, increzuta-n sine.
– E ceva in asta. Insa, dupa mine,
Ii raspunde unul din cocori,
Fericirea e cand poti sa zbori,
Sa privesti campiile de sus,
Mai frumoase clipe-n viata nu-s.
– Fericirea e sa te-odihnesti,
Dupa ce o munca ispravesti,
Zise calul. O privighetoare
Spuse ca placerea cea mai mare
E numai atunci, cand poti canta
Si toti admira melodia ta.
– Ce folos din zbor si din cantare?
Face porcul. – Eu, cand am mancare,
Cu placere mare o inghit
Si simt cu-adevarat ca-s fericit.

Firea Dumnezeu sa v-o fereasca
De fericirea cea porceasca.

 

Iluzia

Un soricel marunt odata si-a propus
Sa urce pe un munte, cat mai sus.
Toate puterile sarmanul le-a secat
Si a urcat.
Gafaind pe varf, la inaltime mare,
Privea in jur cu multa admirare,
Satisfacut de faptul ca s-a ispravit
Si-n punctul cel mai nalt sa urce-a reusit.
Credea ca-n toata lumea nicio vietate
Mai sus ca el nu este si nici sa fie poate.
Dar scurta vreme a durat triumful lui,
Aterizase-alaturi un vultur cu-al sau pui,
Ca sa se relaxeze, nitel sa se-odihneasca
De zborul ce-l facuse in aria cereasca.
Privindu-i, soricelul gandi posomorat:
„Eu am urcat cu greu, iar ei – au coborat”.

Morala fabulei sageata o indreapta
Spre mintea ce se considera cea mai desteapta.

 

 

 

 

 

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *