Timpul.md

Social 3 Iunie 2011 | 19:38

Familia Zolotco din Tighina strigă la cer…

„Nu doresc al doilea război în Transnistria, dar de ce acolo continuă războiul împotriva familiei mele, formată din cetăţeni ai R. Moldova?”, mă întreba o femeie din oraşul Tighina, venită la redacţia noastră în căutarea dreptăţii. De ani buni, familia acesteia luptă cu organele nerecunoscute ale regiunii transnistrene care, spune Valentina Zolotco, încearcă să o deposedeze de casă, iar toate acţiunile ei de apărare sunt zadarnice. Mai mult: este supusă la presiuni psihologice şi chiar la maltratări fizice. A solicitat în nenumărate rânduri sprijinul autorităţilor de la Chişinău, dar n-a fost auzită. 

Problemele respectivei familii au mai fost mediatizate în 2008, când Valentina Zolotco a venit la Chişinău cu mâna fracturată de miliţienii transnistreni, care au încercat s-o scoată din propria casă cu forţa. „Mi-au sucit mâinile, mi-au pus cătuşele. Ei insistă ca noi să părăsim Transnistria. „Voi sunteţi moldoveni, nu aveţi ce căuta aici. Locul vostru e la domnul Voronin, îmi spuneau”, relata, în iulie 2008, unui post de televiziune, doamna Zolotco.

Un contract cu scandal

Iată şi tragedia ei. Pe 3 aprilie 1990, Direcţia de exploatare a spaţiului locativ (DESL) din oraşul Tighina i-a vândut lui Andrei Zolotco casa din strada Kotovski, 62 „V”, unde acesta locuia împreună cu familia sa din 1980. Locuinţa reprezintă 25/100 cote-părţi din totalul suprafeţei locative de pe respectiva adresă. Documentul a fost autentificat notarial şi înregistrat la Biroul inventariere tehnică (BIT)... În timpul conflictului de pe Nistru, familia a venit la Chişinău, iar la reîntoarcere a găsit casa ocupată. „Mai întâi, cazacii nu ne-au permis vreo două luni să intrăm în locuinţa noastră, iar prin 1998, când casa era goală, deoarece doream să facem reparaţie, s-a aciuat în ea un fost miliţian, Ghenadie Leontiev, care a ocupat două odăi ilegal”, ne spune Valentina Zolotco. Ea îşi aminteşte cu emoţii cum, timp de aproape şase ani, au trăit sub acelaşi acoperiş cu oameni care-i înjoseau doar pentru simplul fapt că sunt cetăţeni ai R. Moldova şi că se pronunţă împotriva regimului lui Smirnov.

A urmat o răsturnare de situaţie neaşteptată, ale cărei consecinţe această familie le suportă şi astăzi. La începutul anilor 2000, familia Zolotco hotărăşte să-l dea în judecată pe Leontiev pentru abuzul de care a dat dovadă. Dar la judecată acesta a venit cu o „surpriză” - un contract de vânzare-cumpărare, semnat pe data de 6 februarie 1991, prin care Leontiev ar fi intrat în posesia apartamentului nr. 2 de pe str. Kotovski, 62 „V” (cele două odăi pe care le-ar fi ocupat). Documentul este semnat de Leontiev şi de un reprezentant al DESL, autentificat de notarul Parascovia Palii. Tranzacţia a avut loc deşi proprietarul întregii case era Andrei Zolotco. „Familia noastră n-a vândut nimănui niciun apartament. Acest contract este fals”, susţine Valentina Zolotco. Din acel moment, au început nenumărate adresări - la Procuratura din Tighina şi la cea din Chişinău; la instanţele din Transnistria şi la cele din dreapta Nistrului; la deputaţii de la Tiraspol şi la cei de la Chişinău. I-a scris chiar şi lui Smirnov, precum şi fostei şi actualei guvernări ale R. Moldova. Până în prezent, însă, familia Zolotco nu a obţinut niciun rezultat pozitiv.

Ping-pong pe str. Kotovski

Lucrurile au devenit şi mai complicate în anul 2005, când administraţia de stat a RMN a decis ca proprietarii casei din str. Kotovski, 62 „V”, să fie atât Andrei Zolotco (în baza contractului din aprilie 1990), cât şi Ghenadie Leontiev (în baza contractului - cu scandal - din februarie 1991). Cu toate acestea, un an mai târziu, notarul principal de stat I. Kramcianova confirmă că cele 25/100 cote-părţi aparţin lui Zolotco. Acelaşi lucru îl spune şi şeful Inspectoratului Fiscal din Tighina, P. Chiriciuc. Mai mult decât atât, în aprilie 2008, registratorul de stat A. Deren refuză să înregistreze aşa-zisul apartament nr. 2 pe numele lui Leontiev, deoarece „acest lucru se face doar cu acordul proprietarilor acestor cote”.
Câteva zile mai târziu, şeful administraţiei de stat din Tighina, V. Cogut, scrie familiei Zolotco că, de fapt, conform unor documente, s-a stabilit că, atunci când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare în anul 1990, s-a comis o greşeală. Şi anume: necorespunderea suprafeţei stipulată în contract, adică din cele 25/100 cote-părţi familiei Zolotco i-ar aparţine doar 8/100. Urmează din nou un set de ping-pong. În timp ce directorul BIT din Tighina confirmă că locuinţa aparţine lui Zolotco, judecata satisface cererea lui Leontiev - de a înregistra apartamentul nr. 2 pe numele său şi obligă registratorul de stat să introducă modificările în registru, în baza contractului din februarie 1991. Iar anul trecut, Judecătoria Căuşeni a hotărât că Leontiev se află în posesie ilegală străină a celor 44,4 metri pătraţi a casei din str. Kotovski, 62 „V”.

Notarul Parascovia Palii susţine, la rândul ei, că documentul autentificat de ea este valabil, dar s-a arătat deranjată de apelul nostru: „Cred că aţi făcut o greşeală. Trebuie să consultaţi scrisorile de la Procuratură şi Justiţie... Trebuie să înţelegeţi bine ce înseamnă o tranzacţie. Contractul e făcut din două părţi - vânzătorul şi cumpărătorul. Cum poate să mai participe şi Zolotco acolo? Proprietar era statul atunci, cumpărător era Leontiev. În limba rusă se spune Priciom tut Zolotco?”. Am întrebat-o pe doamna notar care stat era proprietar al acelei case, dacă un an mai devreme familia Zolotco a cumpărat locuinţa. „La notar se prezintă actele. Notarul nu se duce să vadă dacă este sau nu casa, e cu două sau cu zece camere. De veridicitatea materialelor răspund instanţele care au eliberat actele, nu notarul”, ne-a răspuns Palii.

Pentru familia Zolotco, acest conflict s-a soldat şi cu o tragedie. În 2008, capul familiei, Andrei Zolotco, fost angajat la Procuratura din Tighina, a decedat. Soţia acestuia, Valentina, susţine că el a fost otrăvit. „Plângerile mele au rămas neexaminate până în prezent. La audienţă, unii procurori îmi spun că ei nu doresc al doilea război în Transnistria şi nu pot apela la organele din dreapta Nistrului. Dar prin asemenea atitudini sunt tăinuite infracţiunile avocatei Parascovia Palii, care îşi are oficiul la Varniţa, este cetăţeană a R. Moldova, dar apără, împreună cu organele separatiste, un acaparator al casei mele”, ne spune Valentina Zolotco, care speră că va fi auzită cel puţin prin intermediul ziarului nostru. Cine o aude?

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus