Actualitate

Fantoma stabilitatii bntuie in R. Moldova

„Uniunea Europeana trebuie sa accepte Rusia asa cum este ea, cerand in schimb predictibilitate si o minima eficienta economica”

(Traian Basescu, Bucuresti, mai 2009)

 

Fantoma „stabilitatii” bantuie din nou. Ea revine fie prin invocarea propriu-zisa a „nevoii de stabilitate”, fie pe cea a evitarii „polarizarii si mai mult a atmosferei in societate”. Accentele sunt prost puse. Un stat in conditia de azi a RM nu poate fi stabil, in realitate, decat conjunctural. Caci, in pofida unei iluzorii si temporare stabilitati interne, contextul geopolitic ramane unul neclarificat. Si orice miscare de placi tectonice va afecta RM (spre deosebire de o tara precum Romania care, in ciuda temporarelor instabilitati interne, este plasata intr-un context stabil fixat de apartenenta la NATO si UE.) Astazi, suntem in pragul unor reasezari geopolitice de proportii nu doar la scara regionala. De aceea, este sarcina majora a viitoarei echipe guvernamentale de la Chisinau sa o discearna corect.

Asteptandu-l pe Obama…
Nu se poate gandi situatia regionala fara clarificarea relatiilor actorilor ce joaca cu adevarat in regiune: SUA, Rusia si UE. Relatia Washington-Moscova – care va influenta, prin ricoseu, si relatia UE cu Federatia Rusa – pare, deocamdata, la faza tatonarilor. Nici unul dintre marile dosare – Iran, scut anti-racheta, rute alternative spre Afganistan, tratatul STAR, extinderea NATO etc. – nu a fost clarificat. Se asteapta vizita presedintelui american la Moscova (6-8 iulie), in preajma careia cel putin o serie de aspecte vor deveni mai transparente. Intre timp, Strategia pentru Securitatea nationala a Rusiei pana in 2020 ofera sugestii relevante, pentru ca termenii de raportare la America sunt altii. Moscova nu vrea o reluare a cursei inarmarilor, ci „construirea” unui „parteneriat egal cu SUA”. Cuvantul „egal” deruteaza, e drept, dar daca accentele cad pe primul termen, atunci putem citi o invitatie eleganta facuta Washingtonului. Cum va reactiona America, ramane sa vedem. E drept, insa, ca Strategia considera extinderea NATO „inadmisibila” si ca – flancand, parca, documentul – presedintele Medvedev facea apel la principiile stabilite in 2002 la misterioasa intalnire de la baza aeriana maritima de la Pratica di Mare, cunoscuta sub numele de Summitul de la Roma. Consiliul NATO-Rusia fusese conceput, in principiu, ca un mecanism de „consultare, cooperare si de obtinere a consensului intre membrele NATO si Rusia”. Adica o cooperare „de pe pozitii de parteneri egali”.

„Maretia Rusiei”, versiune pentru occidentali
Summitul Rusia-UE de la Habarovsk din Extremul Orient – organizat ca sa se vada mai bine maretia Rusiei! – nu a clarificat, nici el, ceva. Dimpotriva. Dmitri Medvedev a sugerat ca oficialii europeni nu l-au convins ca Parteneriatul Estic nu afecteaza interesele Rusiei: „Ceea ce genereaza confuzie este ca unele tari… vad acest parteneriat ca pe unul impotriva Rusiei”. In ceea ce ne priveste, evenimentul care a captat atentia a fost legat de o serie de declaratii impotriva Bucurestiului pe care le-au livrat consilieri prezidentiali de la Moscova. Diplomatic vorbind, formula in care au procedat rusii este interesanta: nici oficial, nici neoficial, nu la Summitul propriu-zis, ci in afara lui. Dar au spus-o. Si nu pentru ca aveau nevoie neaparat de un atac impotriva Bucurestiului – desi nici asta nu le-a stricat – ci pentru o contracarare a unor eventuale reprosuri ale UE la adresa prestatiei Rusiei in Georgia si in vecinatatea estica a UE. Aici trebuie cautata tinta reala. Dupa 5 aprilie, RM s-a livrat urgent, astfel incat a fost folosita pe post de baston politic de catre Moscova. Inseamna asta garantii pentru Chisinau? Nu neaparat. Inseamna doar ca RM s-a pus total la dispozitia Moscovei – care, cu mana pe o Transnistrie in fierbere, vrea sa ii vare pe gat, prin vocea ambasadorului rus la Chisinau, oficializarea limbii ruse – in speranta ca ii va obtine favorurile. Numai ca Moscova e cinica si demult nu crede in lacrimi. Dincolo de acestea, e clar ca pozitionarea Moscovei fata de Bruxelles s-a jucat in vederea unor negocieri, inclusiv pe taramul energetic, care stau sa vina.

Rusia si „Mica Rusie”
Rusia a mai dat un semnal Europei, de data aceasta invocand Ucraina. Recent, premierul rus a generat iritare la Kiev, descriind Ucraina cu un termen folosit in timpul Imperiului tarist, „Mica Rusie” – cum apare si in titulatura oficiala a Bisericii ortodoxe Ruse -, si sugerand Occidentului ca nu are ce cauta in relatia dintre cele doua tari. Pretextul a fost jurnalele lui Anton Denikin, patriot rus anti-bolsevic si comandant in Armata Alba. Putin il invoca: „El spune ca nimeni nu ar trebui lasat sa intervina in relatiile dintre noi, care au fost intotdeauna treaba Rusiei”. Afirmatiile lui Putin vin in urma reactiilor iritate ale Moscovei la orice tentativa de a pune problema aderarii Ucrainei la NATO sau la un recent acord al acesteia cu UE pentru modernizarea retelei de tranzit de gaz ucrainene.

„Hiena Europei de Est”
Ucraina freamata si reactioneaza incoerent. Si nu intamplator. Kievul se pregateste de alegeri si, de pilda, Bucurestiul poate fi munitie electorala. Dar nu este doar asta. Animozitatile sunt vechi si neostoite, iar in conditiile unei Ucraine nesigure pe trecutul, prezentul si, mai ales, viitorul ei, revin la suprafata vertiginos. De aici si atacurile ministrului Apararii la adresa Romaniei sau chiar cele ale fostului ministru de Externe „oraj”, care nu s-a jenat, la Bucuresti, sa vorbeasca de parca el ar fi fost reprezentantul unei tari-membre NATO si UE, si nu al unui stat din (doar) Parteneriatul Estic. In plus, presa ucraineana nu se sfiieste sa numeasca Romania (in stilul Kominternului in perioada interbelica si, mai recent, al lui Voronin), drept „o hiena a Europei de Est care a anexat teritorii de la vecinii sai”. Semn ca la Kiev tensiunile sunt mari si criza asijderea.

Romania urmeaza Polonia?
Totodata, relatia cu Rusia a Bucurestiului capata alt contur. Vizita ministrului Economiei la Moscova sau Forumul economic UE-Rusia de la Bucuresti sunt pasi semnificativi, chiar daca nu decisivi. Discursul reprezentantilor Rusiei la Bucuresti a fost relativ temperat, iar mesajul presedintelui Basescu – diferit de formula „lacului rusesc” sau cel al comparatiei dintre „Gazprom” si Armata Rosie. E o schimbare de accente ca raspuns la o evidenta schimbare de context. Mai trebuie adaugat aici ca mesajele Bucurestiului au fost transmise (si) prin intermediul unui Forum organizat de catre Polonia – stat rasaritean care, cum s-a sesizat, a inspirat, parca, prin propria prestatie, atitudinea recenta a Bucurestiului fata de cel mai mare vecin al Europei.

Ce inseamna, de fapt, stabilitate?
Un singur lucru e clar: ca nimic nu e clar. In aceste conditii, ce (mai) inseamna stabilitatea RM? Aceasta e intrebarea. Si nimeni, in realitate, nu poate raspunde coerent la ea. Nici liderii comunisti de la Chisinau care fac apel, aproape religios, la acest concept, nici liderii occidentali care nu au reusit deocamdata sa explice coerent ce ar insemna aceasta. In conditiile in care cel mai stabil regim din zona este cel transnistrean… Regiunea se precipita si se afla in cautarea unui nou echilibru. In aceste conditii, viitoarea echipa guvernamentala de la Chisinau trebuie sa abandoneze iluzia stabilitatii interne cu orice pret si sa se concentreze pe asumarea unei strategii care va aduce Republica Moldova intr-un context capabil sa garanteze ceva cetatenilor ei. Chisinaul nu are astazi nicio garantie.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *