Comentariu

Federalism şi federalism

Sunt ţări occidentale federale care o duc foarte bine! Poate că federalismul ar fi o soluţie pentru îmbunătăţirea situaţiei!”. Doar că avem de-a face cu două forme extrem de diferite: federalism şi federalism.

Prima formă de federalism este una asumată de cetăţeni, forma de guvernare federală este stabilită prin votul lor. Astfel de federaţii au un trecut istoric comun care se întinde pe sute de ani, de multe ori beneficiază de o limbă şi o cultură comune. În astfel de federaţii se aplică principiul subsidiarităţii: fiecare componentă ierarhică are un set de atribuţii legislative, executive şi juridice strict delimitate. De exemplu, un stat parte dintr-o federaţie nu poate avea atribuţii de politică externă sau nu se poate sustrage de la respectarea legilor votate la nivel central. Astfel de federaţii apar ca urmare a unei decizii raţionale: cetăţenii statelor componente ajung la concluzia că aceste state au scopuri comune în politica internă şi externă şi îşi unesc forţele pentru a da o greutate mai mare acţiunilor lor.

Există şi federaţii mai puţin asumate de cetăţeni. În astfel de federaţii o anumită etnie controlează statul central – de obicei mare şi puternic, capabil să înfrângă militar toate celelalte state componente ale federaţiei. Etnia statului central îşi impune limba şi cultura asupra tuturor celorlalte etnii, controlează toate pârghiile statului şi declanşează un vast proces de asimilare. De multe ori decizia „liberă” de aderare la astfel de federaţii este o formă de mascare a unei ocupaţii militare şi a unei anexiuni. Nu există referendumuri cetăţeneşti care să permită populaţiei să îşi exprime voinţa de intrare în respectiva federaţie. La nivel legislativ există separaţia puterilor în stat, există o Constituţie – există toate formele exterioare ale federalismului clasic. În esenţă însă pârghiile reale de putere se găsesc în alte părţi – de obicei în capitala statului dominant. Bineînţeles, sunt permise mici supape de control al presiunii, însă libertatea are o limită bine trasată în astfel de federaţii.

La Chişinău însă se încearcă punerea în practică a unui sistem federal extrem de original. În primul rând, trebuie spus că populaţia şi suprafaţa R. Moldova nu sunt de natură să reclame o necesitate imperioasă a unui sistem de guvernare federal. Federalizarea este forţată pentru împăcarea unor diferenţe culturale şi identitare. În acest caz, special lipseşte tocmai ceea ce uneşte restul federaţiilor din întreaga lume: scopul comun. De la bun început separatismul a fost generat de diferenţa de identitate culturală, existând şi părerea că minoritatea imperială s-a temut de „decăderea” la statutul de cetăţeni normali, cu drepturi şi obligaţii – nu doar drepturi. Mai nou a apărut şi federalismul „a la Bălţi” de tipul „dă-mi ca să-ţi dau”. În momentul în care politicienii locali au primit acces la mai mulţi bani au uitat de federalismul administrativ. Ar putea purta numele de „federalism financiar” această nouă formă de descentralizare. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *