Timpul.md

Editorial 17 Aprilie 2018 | 08:02

Găștile urii

Postam cu câțiva ani în urmă câteva gânduri pe o rețea de socializare. Revenind acum la notele de atunci, m-am gândit să le reiau și să le dezvolt, ca să înțelegem că lucrurile sunt întotdeauna mai complexe decât par la o primă vedere. 

Nimic nu mă deranjează mai tare decât agresarea celuilalt pentru credința sau necredința lui. Există două găști mereu în gardă de a taxa tabăra opusă, cu rost sau fără. Doar așa dintr-un elan nestăvilit ce îmi amintește de o categorie de turnători din regimul comunist și anume turnătorul de bună voie. Cel nesilit de nimeni, care pândește neobosit peste gardul vecinului.

Sunt unii, cum e vorba, mai catolici decât papa, care au curajul să judece suflete fără să le cunoască și care un-doi amenință oamenii cu iadul. O gașcă de „creștini” zeloși, care nu au altă treabă decât să îi prindă pe ceilalți călcând pe bec. Știți cine sunt ei în Biblie? Să vedem: „Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?"
Apoi e gașca celor care au strigat: „Răstigniți-L, Răstigniți-L". Aceiași care acum nu pot dormi de grija creștinilor și a bisericii, cu care nu au nici un amestec, dar care, cu rost sau fără, strigă pretutindeni: Biserica e moartă! Ei sunt cei care nu credeau că Iisus e Fiul lui Dumnezeu, nu acceptau nici minunile, nici Învierea. Și ar fi fost treaba lor dacă nu s-ar fi adunat înaintea lui Pilat să ceară răstignirea lui Iisus.

Deasupra tuturor stă cuvântul lui Iisus Hristos, în care am crezut și voi crede până la capăt, Care a spus: „Mai mare dragoste decât aceasta nu e ca cineva să își pună sufletul pentru prietenul său". Și care ne-a spus că cea mai mare poruncă e a iubirii. Dar cine să țină cont?

Dincolo de cele două găști de mai sus, există și oameni care au dat dovadă de dragostea aia cea mai mare și pe care o să îi purtăm în inimi, mai sunt și oameni care se roagă, mai întâlnim și oameni care pot trăi în alegerile lor, oricare ar fi, fără să simtă nevoia să ridice degetul spre cei care aleg credința sau necredința, adică mai sunt și oameni peste tot. Dar ei nu vociferează atât de puternic.

La absolut orice se întâmplă în jurul nostru, tragedii sau proiecte, vine șocul, nemulțumirea, indignarea - în anumite cazuri și durerea. Apoi, după primele ore de sinceră compasiune, vine în fugă și ura, și scârba, în care îi rănesc pe cei ce își văd de treabă, fie gașca celor „prea” credincioși, fie gașca „apărătorilor” împotriva credinței. Îi vedem strigând pe toți cei care îi fac morală lui Iisus că a cheltuit mirul, dar și pe cei care strigă: răstigniți-L.

Mă duc să mă rog, pulsul mi l-am luat, biserica e vie. Diavolul nu înseamnă o gașcă sau alta, diavolul înseamnă dezbinare.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus