Timpul.md

Interviu 31 Decembrie 2018 | 17:00

George Damian: „Următorul Parlament va fi primul din istoria R. Moldova, în care va lipsi componenta națională românească”

Luni, istoricul și jurnalistul George Damian și-a lansat la Chișinău albumul „1918. Cum s-a făcut România Mare”. Redacția TIMPUL l-a invitat la un interviu, încercând să afle și părerea sa despre Unire, Anul Centenar și clasa politică de pe ambele maluri ale Prutului.

- Cum și de ce ați realizat albumul lansat la Chișinău?
- Albumul face parte dintr-un proiect mai mare, intitulat Secularia.ro., care și-a propus să pună în circulație cât mai multe fotografii referitoare la anii 1916-1919. Proiectul a început la arhivele naționale ale României, unde au lucrat șapte oameni, sub umbrela Facultății de Istorie a Universității din București. Am început lucrul prin mai și am lucrat toată vara, digitalizând peste 2000 de fotografii, care acoperă toate evenimentele ce au dus la crearea României Mari. Multe din aceste imagini au apărut deja pe site-ul nostru, iar în timp le vom pune pe toate. Apoi am tipărit, sub formă de album, o sinteză de circa 10%, adică 214 din fotografiile adunate, care ilustrează cronologic tot ce s-a întâmplat cu românii, din 1916 până la încoronarea Regelui Ferdinand și Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Proiectul a fost susținut financiar de Digi24 și o casă de avocatură. Prin urmare, nu este unul guvernamental. Am încercat și noi să ne aducem contribuția la Anul Centenar.

„Centenarul nu a fost ratat de români, ci de administrație”

- În ciuda unor astfel de inițiative, se pare că am ratat Centenarul...
- Conform unui sondaj, realizat de Fundația Universitară a Mării Negre de la București, 87% dintre români știu care e semnificația reală a Centenarului, iar 85% identifică corect semnificația zilei de 1 decembrie 1918. Deci, în conștiința publică românească, lucrurile sunt extrem de clare. Centenarul nu a fost ratat de români, ci de o administrație. Există suficiente exemple despre ce-au făcut alte state de Centenar. De exemplu, SUA au făcut o expoziție, în care au arătat ce a reușit poporul american să facă în acei 100 de ani. S-a observat cum, de la câteva colonii, preponderent agricole, dependente de Londra, SUA au devenit o mare putere industrializată, cu universități care făceau cercetări și descoperiri. Dar Guvernul român a preferat să ignore experiențele altora, poate din teama de a nu-și supăra vecinii: Ungaria, R. Moldova, Ucraina, chiar și Bulgaria, cu care a împărțit o istorie de-a lungul celor 100 de ani, deoarece aici există mai multe sensibilități. Astfel s-a renunțat la a avea o poziție clară referitor la un eveniment istoric extrem de important. E adevărat că au existat multe inițiative instituționale de recuperare a memoriei, dar acestea au fost la nivel de muzee și ONG-uri. Centenarul ar fi fost un foarte bun prilej de reactivare a coeziunii naționale românești, fiindcă Unirea a fost o acțiune în conformitate cu legislația internațională din acea perioadă, însă cauza Centenarului nu s-a văzut. De altfel, un asemenea clivaj există și în R. Moldova și se poate observa din numărul cetățenilor care participă la alegeri. Și în România, și în R. Moldova, din ce în ce mai mulți oameni nu mai sunt interesați să meargă la vot, deoarece consideră că toți politicienii sunt lipsiți de legitimitate.

„Cine a vrut să se unească cu România, s-a unit deja”

- De ce nu s-a înfăptuit Unirea în 2018, cum ni se promitea?
- O să spun lucrurilor pe nume. Unirea nu se va face nici în 2018, nici în 2019, nu văd un orizont de timp previzibil. Mie nu-mi mai este clar ce înseamnă această Unire. Așa cum este scrisă și promovată de diverse cercuri, Unirea ar însemna o unificare legislativă și administrativă, care ar duce la dispariția R. Moldova. Dar aici există o moștenire sovietică, peste care se suprapune sistemul legislativ adoptat de parlamentele de la Chișinău. O analiză serioasă asupra sistemului legislativ din R. Moldova relevă goluri, confuzii, neconcordanțe. Dacă pornim de la chestii fundamentale, cum ar fi problema limbii de stat, s-a vorbit mult, dar nu s-a reușit o codificare a acesteia timp de 30 de ani. Dacă ne uităm la regimul proprietății, modul în care s-au împărțit pământurile și s-au făcut privatizările, toți se iau cu mâinile de cap. Un alt exemplu este compromisul cu plăcuțele de înmatriculare din Transnistria. Astfel, arhitectura legislativă a R. Moldova e un haos. Oare structurile politice de la Chișinău vor accepta impunerea legislației românești? E un subiect extrem de sensibil. De aceea se preferă o discuție relativ vagă despre Unire. Mi se pare că afirmațiile despre termenii exacți în care se va produce Unirea sunt ușor exagerate și nu au efect practic. Cine a vrut să se unească cu România, s-a unit deja. Și-a luat cetățenia română și beneficiază de toate drepturile, libertățile și obligațiile ei.

„Pentru Maia Sandu și Andrei Năstase, identitatea românească este secundară”

- Să înțelegem că Unirea R. Moldova este imposibilă?
- În 1917, România era pe buza prăpastiei, jumătate din teritoriul național era sub ocupație germană, austriacă. Și totuși, în 1918, s-a reușit Unirea. Nu resping această idee, care e posibilă, dar implică foarte multe necunoscute. Să presupunem că se desfășoară un referendum în ambele state și se votează pentru unificare, după care urmează implementarea legislației românești în R. Moldova. Sunt curios cum ar comenta un deputat de la Chișinău această idee. Deci, din punctul de vedere al legislației internaționale, este posibilă Unirea, dar trebuie parcurși niște pași.

- Credeți că Parlamentul de la Chișinău ar putea vota pentru Unire?
- La acest moment, clasa politică de la Chișinău are alte priorități. Aici nu vorbesc de cazuri izolate și partide-excepție, cum a fost PPCD sau cum este PL, dar per general clasa politică este orientată spre menținerea R. Moldova într-o zonă tampon la periferia zonelor de influență mare: UE și spațiul ex-sovietic coordonat de la Moscova. Situația e generată și de condițiile externe. Apropierea de UE a generat curățarea sistemului bancar, eliminarea structurilor care au jefuit finanțele R. Moldova. Dacă ne uităm la evoluția cursului valutar și a prețurilor din 2014 până în prezent, observăm că banii furați au fost și vor fi plătiți de cetățeni. Mai mult, UE și-a înghețat proiectul extinderii. Astfel, teoretic, extinderea este posibilă, dar practic nu mai este pe agenda curentă. Prin urmare, R. Moldova poate depune o cerere de aderare, dar în momentul de față UE se confruntă cu retragerea Marii Britanii, iar Rusia recurge din ce în ce mai mult la mijloace violente de rezolvare a problemelor politice sau economice, protejând ceea ce percepe drept spațiu de influență. Or, clasa politică din R. Moldova trebuie să se adapteze la aceste două condiții. De aceea succesul în rezolvarea problemelor curente ale cetățenilor este minim.

- Deci, clasa politică din R. Moldova este incapabilă să rezolve problemele cetățenilor?
- Ea poate rezolva o cantitate extrem de redusă de probleme, ceea ce se vede cu ochiul liber în calitatea drumurilor, administrația publică și fiscală, și alte domenii.

- Unii speră la schimbarea clasei politice după parlamentarele din februarie 2019.
- În fiecare ciclu electoral din R. Moldova există astfel de speranțe, dar asistăm întotdeauna la un transfer de putere între aceleași grupări provenite din fosta nomenclatură sovietică. Este adevărat că până acum a existat permanent un curent românesc: Frontul Popular, PPCD, PL. Însă, în actualul ciclu electoral, pentru prima dată, în structurile politice, care au intrat în cursă, nu există o asumare identitară românească clară. Cei care ar fi putut prelua această poziție vorbesc mai mult din colțul gurii despre identitatea românească și doar la București. Pentru Maia Sandu și Andrei Năstase identitatea românească este secundară, nefiind cuprinsă explicit în programul politic.

„Personajele cu influență vor rămâne cam aceleași”

- Prin urmare, vom avea un Parlament fără unioniști?
- Dacă ne referim la sondajele de opinie, cred că va fi primul Parlament în istoria R. Moldova, din care va lipsi componenta națională românească.

- Și la ce vom ajunge?
- Proiectul politic al socialiștilor față de România este cât se poate de limpede, pe când proiectul PDM față de România este extrem de ambiguu. Ei se folosesc de sprijinul declarat al României față de R. Moldova, care face parte din strategia generală a NATO și UE privind păstrarea păcii în vecinătatea europeană apropiată. Pentru că nimeni din România nu vrea ca războiul din Ucraina, susținut de Rusia, să se extindă în R. Moldova, există acest sprijin asumat, începând din 2014, pentru macrostabilitatea economică și de securitate a R. Moldova. Însă opoziția, care se pregătește să intre în Parlament, susține vectorul proeuropean, dar în ceea ce privește relația cu România creează confuzie. Potrivit acesteia, România ar susține necondiționat PDM, deși Bucureștiul susține necondiționat stabilitatea R. Moldova. Iar faptul că PDM profită cel mai mult de această susținere este consecința evoluției politicii interne, prin care acest partid a ajuns la guvernare.

- Adică, după parlamentare, problemele cetățenilor R. Moldova vor rămâne aceleași?
- Personajele cu influență vor rămâne cam aceleași. Nu vor dispărea nici Dodon, nici Plahotniuc. Probabil, vor intra Maia Sandu și Andrei Năstase în Parlament, deci, va fi o schimbare. Dar e impropriu spus schimbare, deoarece nici unul dintre ei nu a intrat de ieri în politică, doar au făcut parte din alte partide și structuri. Trebuie să recunoaștem că transferul Maiei Sandu din Guvern în Parlament nu reprezintă o înnoire a clasei politice. Sunt aceleași figuri, care își schimbă pozițiile ocupate în lanțul politico-administrativ. Totuși, există scenariul precum că socialiștii câștigă alegerile și atunci ne putem aștepta la foarte multe modificări.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus