CSI / Rusia

Germania, calul troian al Rusiei în UE?

Temerile est-europenilor legate de cedarea accelerată în faţă Rusiei prind contur odată cu opoziţia Germaniei, deocamdată mascată diplomatic, faţă de amplasarea de noi trupe NATO la graniţa estică. Va rupe iarăşi Germania solidaritatea NATO, cum a făcut-o în 2008?

Astfel, aliaţii estici cer mai mulţi soldaţi şi armament NATO pentru a fi protejaţi împotriva Rusiei, care da semne că nu e mulţumită cu raptul Crimeei şi ruperea estului Ucrainei. Wall Street Journal a relatat ieri că aliaţii discuta despre amplasarea de batalioane NATO în Polonia şi cele trei ţări baltice, toate avînd graniţa directă cu Rusia. Cine se opune? Germania, care nu vrea să zgîndăre Rusia. Berlinul susţine, potrivit surselor WSJ, că trebuie prezervat fragilul armistiţiu din estul Ucrainei, iar diplomaţii germani transmit deja această poziţie aliaţilor din NATO.

E de aşteptat că abordarea Germaniei să înfurie statele est-europene, mai ales că România va organiza în 4 noiembrie un mini-summit al ţărilor estice din NATO, unde probabil că Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Slovacia vor cere în mod oficial măsuri suplimentare de reasigurare în faţă Rusiei. Iar Germania a dat deja semne că sfidează aceste cereri legitime, făcînd paşi mari pentru slăbirea presiunii asupra Rusiei.

Înapoi la vizită lui Sigmar Gabriel (stîngă germană, partid tradiţional apropiat de Rusia) la Moscova. Sînt puţine informaţii despre ce a discutat vice-cancelarul german cu Putin, dar Stratfor scrie că e posibilă o discuţie despre slăbirea sau chiar anularea sancţiunilor economice impuse Rusiei de UE. Mai sînt doar trei luni pînă cînd UE va decide dacă prelungeşte, modifică sau elimina actualele sancţiuni economice şi diplomatice faţă de Rusia (expiră la 31 ianuarie 2016).

Iar semnele dinspre Germania nu sînt deloc încurajatoare: Lobby-ul industriaşilor germani pentru reluarea comerţului cu Rusia creşte, pe fondul fragilităţii economiei europene, al slăbirii Chinei şi al loviturii primite din SUA de Volkswagen; Legăturile energetice dintre cele două ţări se cimentează odată cu proiectul Nord Stream 2 (realizat de Gazprom cu o serie de companii germane, plus OMV, acţionarul majoritar al Petrom); tot mai mulţi lideri politici germani cer public re-apropierea de Rusia; în fine, şeful Comisiei Europene, Jean Claude Juncker (apărătorul făţiş al intereselor germane în UE) a cerut respect pentru Rusia şi recunoaşterea statutului de jucător global, nu regional, într-o declaraţie şocantă.

Dosarul energetic germano-rus merită, el în sine, multă atenţie din partea României: Berlinul a spart blocada euro-atlantică şi a invitat Rusia să facă încă un pas pentru un control şi mai strîns al aprovizionării cu gaze a Europei. E vorba despre gazoductul Nord Stream 2, la care va participa şi OMV, condus acum de un german (Rainer Seele) care face absolut orice pentru un business cu Rusia. De ce ne interesează pe noi? Pentru că OMV a fost primită în afacere cu condiţia unui schimb de active cu Gazprom. Nici pînă la acest moment nu ştim ce active va ceda OMV către ruşi şi dacă acestea au legătură cu Petrom.

Să nu uităm şi de răcirea accentuată a relaţiilor dintre Germania şi SUA, ceea ce face şi mai probabilă o întoarcere a Berlinului spre Rusia atît din punct de vedere politic, dar şi economic. După scandalul Volkswagen declanşat peste Atlantic, Germania a replicat ieri cu ameninţarea că nu va ratifică TTIP, viitorul acord comercial văzut drept esenţial pentru relansarea relaţiilor comerciale între SUA şi Uniunea Europeană.

Încă un dosar în care Germania se bazează mai mult pe Rusia decît pe partenerii euro-atlantici e Siria. În timp ce Washingtonul, Londra, ba chiar şi Franţa au denunţat intervenţia Rusiei în apărarea criminalului Bashar Al Assad, Germania nu pridideşte să laude rolul Rusiei în rezolvarea conflictului şi să ceară o pondere tot mai însemnată pentru Moscova la masă negocierilor.

Am mai văzut această reţeta. În estul Ucrainei, unde Germania (alături de Franţa, bucuroasă să arate că mai contează) s-a erijat în mediator al conflictului militar deschis între Rusia şi Ucraina. Rezultatul? Berlinul a cauţionat ruperea estului Ucrainei şi îngheţarea conflictului, ba chiar a presat Kievul să facă paşi spre federalizarea ţării, adică exact planul lui Putin.

Pe scurt: Germania a făcut totul pentru "normalizarea" relaţiilor cu Rusia, de parcă episoadele Crimeea, estul Ucrainei, doborîrea avionului de către separatişti şi asasinarea opozantului Boris Nemţov nici nu ar fi existat.

În acest timp, Germania şi alte state occidentale, dornice să reia comerţul cu Rusia, resping expertiză est-europenilor faţă de Rusia, clamînd faptul că România, Polonia şi bălticele au judecată compromisă de experienţele neplăcute din trecut cu URSS. Nu o spun public, dar în întîlnirile diplomatice tonul faţă de cererile esticilor este condescendent.

Vom vedea în curînd reacţia Germaniei cînd est-europenii vor cere, justificat, mai multe trupe şi armament NATO pentru a se apară de Rusia. Cronologia evenimentelor din ultimele luni şi valul crescînd de simpatie pro-rusă de la Berlin nu ne dau însă prea multe motive de optimism.

sursa: hotnews.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *