Greceani e pna la coate in fabrica de vin din Cojusna

„Lucreaza sarmanul in murdarie pana la coate, isi indeplineste toate obligatiunile si isi primeste leafa. Intrebati pe oricine si va va spune ca munceste in fiecare zi ca un blestemat, sta aici zi si noapte si are grija de tractoare”. Nu, frazele de mai sus nu descriu un om simplu, dintr-o familie ordinara, precum ati crezut, ci pe nimeni altul decat pe Alexei, sotul Zinaidei Greceanai. Asa isi lauda subalternul seful Consiliului de directori al Fabricii de vin Cojusna, Vladimir Nadiuschin, chiar daca angajatii intreprinderii ne-au asigurat ca nu l-au vazut la fabrica pe „barbatul lui Greceanai” de aproape un an. O fi asa sau altfel, problema e alta – de cativa ani, aceasta fabrica refuza sa restituie la Bugetul de stat o datorie de cinci milioane de lei, bucurandu-se si de sustinerea justitiei…

La Cojusna, toata lumea afirma ca fabrica de vinuri din localitate apartine Zinaidei Greceanai. Nu oficial, dar din umbra. In plus, sotul premieritei este membru al Consiliului de directori si director tehnic. Totodata, Vladimir Nadiuschin se jura pe sanatatea sa ca nici sefa guvernului, nici Alexei Greceanai, nu au vreo proprietate oricat de minuscula in intreprindere. Insa modul in care fabrica se eschiveaza sa achite o datorie de milioane fata de Bugetul de stat si perseverenta cu care anumiti judecatori ii instrumenteaza dosarele ne face sa simtim in cazul dat protectia cuiva…

Fabrica din Cojusna si-a asumat datoria de 718 mln. USD

Formata pentru a gestiona primul credit in economia reala a RM de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Corporatia „Vininvest” a ajuns sa fie hartuita de Ministerul Finantelor, fisc, justitie si, indeosebi, de Fabrica de vin Cojusna. Sa vedem cum s-a ajuns la aceasta. Creditul a fost acordat in 1994, pentru sustinerea ramurii vitivinicole din RM, in suma de 30 mln. USD, cu o dobanda de 7 la suta. Abia constituita, „Vininvest” a semnat, la 3 octombrie 1994, Acordul de imprumut cu BERD, care, in aceeasi zi, a incheiat un acord de garantie cu Guvernul RM, Ministerul Finantelor obligandu-se sa fie garant al creditului. Ambele acorduri au fost ratificate de parlament. La acea vreme, putine fabrici de vinuri din RM dispuneau de tehnica necesara pentru imbutelierea vinului, de aceea guvernul a decis sa investeasca banii anume in aceasta ramura. Astfel, 20 mln. USD au fost destinate constructiei fabricii de sticla „Glass Container Company”, iar noua fabrici de vin, inclusiv cea din Cojusna, au fost asigurate cu echipament de imbuteliere a vinurilor.

In 1995, „Vininvest” a semnat acorduri de recreditare cu cele noua intreprinderi, asigurand livrarea si instalarea utilajului. Potrivit acordului, Fabrica de vin Cojusna datora initial 718 mln. USD, plus comisionul si procentele din dobanda. Dar aceasta si-a recunoscut datoria numai pana in 2005, cand Z. Greceanaii a fost numita ministru al Finantelor. De atunci, intreprinderea, care a ramas sa ramburseze 5 mln. lei, solicita instantelor recunoasterea acordului de recreditare cu „Vininvest” drept contract de vanzare-cumparare a echipamentului primit(!). In 2007, din cauza incapacitatii de plata a mai multor intreprinderi incadrate in proiect, Ministerul Finantelor a intors datoria catre BERD, pentru a evita penalitatile, iar restanta urma sa o primeasca de la „Vininvest”.

Iurie Plugaru: Nu efectuam operatiuni bancare, ci de recreditare

Dovada principala invocata de Fabrica de vin Cojusna consta in faptul ca „Vininvest” nu dispune de licenta pentru a desfasura activitati financiare. In acest sens, se foloseste ca proba si o hotarare a Curtii de Conturi din 1999, ce nu are putere juridica, nefiind publicata in „Monitorul Oficial”. Anterior, „Vininvest” a solicitat Bancii Nationale licenta bancara. Cu o asemenea solicitare s-a adresat guvernului, in 1997, si BERD. Vicepremierul de atunci, Ion Gutu, si guvernatorul Leonid Talmaci au declarat ca „Vininvest” nu necesita o astfel de licenta, pentru ca procentele pe venit au fost stabilite de BERD. Cazul a fost dezbatut in instanta de judecata, care a confirmat ca „Vininvest” nu are nevoie de licenta bancara, deoarece proiectul a fost omologat de parlament, iar statul a incheiat acordul de garantie, in care erau prevazute conditiile rambursarii creditului. „Nu efectuam operatiuni bancare, ci de recreditare, si avem raspunsuri clare ca activitatea noastra e legala si fara licenta”, afirma Iurie Plugaru, director general al „Vininvest”.

Conflictul dintre „Vininvest” si fabrica din Cojusna a inceput in 2005, cand Z. Greceanai a fost numita in functia de ministru al Finantelor, iar tot in acelasi an intreprinderea a fost privatizata de compania rusa „Alma-grup”, care detine astazi 88,8% din actiunile fabricii. In ianuarie 2006, partile au incheiat o tranzactie de impacare, prin care „Vininvest” a redus cu 50 la suta suma din procente, iar fabrica s-a obligat sa-si achite restanta pana la finele acelui an si sa-si retraga cererea din judecata. Tranzactia a fost recunoscuta de Judecatoria Economica, intr-o sedinta condusa de judecatorul Zinaida Talpalaru.

Durlesteanu refuza sa fie martora

Au trecut doi ani, dar fabrica din Cojusna nu si-a onorat obligatiunile, dimpotriva – a inaintat o cerere de revizuire a deciziei instantei din 2006. Acelasi judecator a declarat cererea drept nefondata, decizia fiind aprobata si de Curta de Apel, ulterior fiind eliberat si titlul executoriu. Se parea ca legea a triumfat, dar lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura. Doi judecatori (Victor Orandas si Aureliu Colenco) au preluat toate dosarele dintre cele doua parti si i-au dat dreptate exclusiv Fabricii de vin Cojusna. Fabrica nu a contestat ultima decizie a Curtii de Apel in instanta ierarhic superioara, dar… iarasi in prima instanta. La 4 iulie 2008, printr-o incheiere, Orandas suspenda decizia instantei din 2006 privind confirmarea tranzactiei de impacare. La recursul „Vininvest”, Curtea de Apel intoarce cauza spre examinare judecatoarei Talpalaru, insa aceasta ajunge la acelasi Orandas, care sustine toate doleantele fabricii din Cojusna. Mai mult, in calitate de cautiune, el aplica sechestru pe cateva sute de mii de sticle cu vin, care (atentie!) erau deja gajate Corporatiei „Vininvest”. Curtea de Apel a sustinut totalmente aceasta decizie.

Si dosarul privind recunoasterea acordului de recreditare drept contract de vanzare-cumparare a ajuns sa fie examinat de acelasi Orandas. Desi Ministerul Finantelor a avut un rol deosebit in acest caz, Orandas (in prima instanta) si apoi Colenco (la Curtea de Apel) au declarat drept neintemeiata cererea „Vininvest” de a o invita ca martor in proces pe ministrul Mariana Durlesteanu, pe timpuri – sefa a Directiei relatii economice externe la minister. „Anume Durlesteanu s-a ocupat de acest proiect si cunoaste bine situatia. Ea insa nu a dorit sa participe, iar judecatorul nici n-a luat in seama cererea noastra”, sustine Iurie Plugaru. La 15 mai 2009, printr-o alta incheiere, Orandas declara acordul de creditare drept contract de vanzare-cumparare si (culmea!) obliga „Vininvest” sa plateasca Fabricii de vin Cojusna 239.478 USD, ca „supraplata pentru utilajul vandut”… Cazul a ajuns la Curtea Suprema de Justitie. Astazi, „Vininvest” isi are toate conturile blocate, in timp ce scrisorile Marianei Durlesteanu, prin care solicita „Vininvest” sa-si plateasca datoria fata de buget, nu contenesc sa vina. Solicitat de noi, Serviciul de presa al Ministerului Finantelor nu ne-a dat niciun raspuns la intrebarea: de ce M. Durlesteanu a refuzat sa vina in instanta in calitate de martor?

Vladimir Nadiuschin: Nu am nicio legatura cu premierul

Am mers si noi la Cojusna, ca sa vedem „fabrica lui Greceanai”. Satenii ne-au spus ca doamna premierita a cumparat cu un milion de lei si o livada din preajma intreprinderii. La fabrica, ne-a intampinat un inginer, care e si portar. El ne-a spus ca fabrica se afla in criza, ca are putini muncitori, ca nu lucreaza toate sectiile, ca directorul general este unul Sicorschi, dar aici vine doar Nadiuschin, seful Consiliului de directori. L-am intrebat cu ce se ocupa Alexei Greceanai, dar inginerul ne-a spus ca nu l-a vazut de un an. In timp ce discutam cu el, s-a oprit o masina, din care a iesit Nadiuschin. A refuzat sa discute cu noi: „Sunt ocupat. Nu ma intereseaza nimic. Nu discut cu nimeni”. Mai tarziu, l-am solicitat la telefon si el a fost de alta parere: „E vorba de o mare escrocherie din partea „Vininvest”, care-si pastreaza banii acumulati, probabil, in bancile straine. E un caz dificil, judecata va da raspunsul, dar problema e in faptul ca ei n-au licenta bancara”. I-am amintit ca guvernatorul BNM a confirmat, prin mai multe scrisori, ca „Vininvest” nu are nevoie de licenta, dar Nadiuschin ne-a replicat ca asemenea scrisori nu exista. Cand i-am explicat ca le avem in fata, el a adaugat ca „cei care scriu asa scrisori trebuie sa raspunda pentru ele”. Nadiuschin face abstractie de acordurile semnate intre RM si BERD, de faptul ca niciun credit nu se da fara dobanda si sustine ca acordul de recreditare este contract de vanzare-cumparare. Cat despre Alexei Greceanai, el ne-a spus ca si fratele acestuia lucreaza la fabrica. S-a jurat ca niciunul dintre ei nu are proprietati aici. „Nu am nicio legatura cu prim-ministrul si nu cer de la ea privilegii. Nici livada, va jur pe sanatatea mea, nu e a ei”, a specificat Nadiuschin.

La randul sau, Iurie Plugaru considera ca desfasurarea evenimentelor arata limpede ca e vorba despre o implicare a anumitor forte care urmaresc sa scoata basma curata fabrica din Cojusna. „In afara de fabrica de sticla, care a fost transmisa in gestiunea ministerului, din cauza datoriilor mari, ceilalti participanti la proiect, chiar daca au mai incercat sa fie scutiti de achitarea dobanzii, isi recunosc constiincios datoria. Dobanda e o parte indispensabila a unui contract de creditare si nu a fost calculata de noi, ci de BERD. In ciuda sutelor de documente ce arata ca fabrica din Cojusna a semnat cu noi un acord de recreditare, instantele nu tin cont de nimic. Acum, Ministerul Finantelor ne cere insistent sa-i intoarcem banii. Daca admitem ca cei de la Cojusna vor castiga la Curtea Suprema de Justitie – singura instanta care mai poate opri faradelegea -, va iesi o tampenie totala, care va obliga ceilalti debitori sa intoarca si datoria lor”, considera Plugaru.

Andrei Sangheli: Cu atat mai mare e obraznicia

„Buna ziua, mojno na russkom?”, asa a raspuns la apelul nostru sotul dnei Greceanai, care a adaugat ca nu intelege deloc romana. Referindu-se la situatia de la fabrica, el a precizat: „E o incurcatura foarte mare, dar „Vininvest” n-a avut dreptul sa ne puna procente, ca nu aveau licenta. A fost un ajutor tehnic din partea statului, dar ei au pus pe burta aceste intreprinderi”. Sa nu-i fi lamurit oare nevasta-sa ce inseamna un credit? Sau altceva se ascunde in umbra? Raspunsul ne pare mai mult decat clar.

L-am rugat sa se expuna asupra acestei situatii si pe ex-premierul Andrei Sangheli, semnatarul Acordului de garantie dintre guvern si BERD. „A fost un proiect mare, in baza caruia s-a renovat intreaga ramura vinicola. Daca sotul prim-ministrului e sef acolo, cu atat mai mare e obraznicia, fiindca anume guvernul ar trebui sa fie cel mai interesat de rambursarea datoriei”, a mentionat Sangheli.

La ora actuala, „Vininvest” datoreaza Ministerului Finantelor un milion de dolari si un milion de euro din proiectul BERD, dintre care este impusa sa plateasca din propriul buzunar cinci milioane de lei… Astfel, va avea de pierdut doar Bugetul de stat, in special – pensionarii si bugetarii. Iar cu cinci milioane de lei pot fi platite sapte mii cinci sute douazeci si trei de pensii.