Aburcat în funcţie cu mare tam-tam, guvernul Leancă s-a dovedit a fi la fel de ineficient în gestionarea treburilor publice ca şi anteriorul Cabinet de miniştri. Mai mult chiar, situaţia în unele domenii este și mai rea decât acum un an. Căci, dacă în timpul precedentei guvernări, prezenţa şi implicarea liberalilor mai tăia din poftele anumitor politicieni de a-şi satisface interesele personale pe contul statului, după excluderea Partidului Liberal de la putere asemenea practici vicioase au cunoscut o adevărată înflorire.
Corectitudinea mă obligă să precizez că pe dimensiunea integrării europene s-au înregistrat unele succese şi aici am în vedere liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană şi preconizata semnare a Acordului de Asociere RM-UE. Totodată, nu trebuie să exagerăm meritul lui Iurie Leancă în acest sens, deoarece procesul a decurs într-un fel de la sine, baza fiind pusă anterior, inclusiv de către liberali, prin prestaţia pe care au avut-o la guvernare. Tot ce s-a cerut de la Cabinetul de miniştri condus de Iurie Leancă a fost să păstreze o stabilitate oarecare, chiar şi iluzorie, ca europenii să nu fie nevoiţi să stopeze pe ultima sută de metri respectivul proces şi, din acest punct de vedere, Iurie Leancă, un politician comod şi cuminte, şi-a jucat bine rolul.
Cu toate acestea, cuminţenia şi comoditatea aproape proverbială a premierului de paie ne-a jucat festa în multe alte domenii. Neimplicându-se practic deloc, nefăcând uz de atribuţiile sale, prim-ministrul a permis unor aventurieri şi amatori să-şi promoveze nestingheriţi interesele care nu au avut nimic în comun cu interesele ţării. Astfel, în timp ce Iurie Leancă servea cafea cu oficiali străini, se plimba prin studiourile diferitelor televiziuni şi participa pe la diverse evenimente festive, cu o armată întreagă de adulatori din urmă, în ţară înflorea corupţia, birocraţia, protecţionismul, degrada libertatea economică, libertatea presei şi chiar libertatea de gândire. A luat europeanul premier al nostru atitudine măcar o dată în privința furtului Băncii de Economii şi a Aeroportului? L-aţi auzit cumva pe Iurie Leancă să se declare deranjat de concentrarea excesivă a presei în mâinile a doi-trei politicieni sau de supunerea audiovizualului public anumitor politicieni? Aţi auzit vreodată ca prim-ministrul să manifeste îngrijorare, de exemplu, față de modul în care sunt tratați agenţii economici de vamă sau fisc? L-aţi auzit cumva pe Iurie Leancă să se pronunţe asupra gravelor cazuri de corupţie şi protecţionism semnalate de presă?
Când am încercat să-mi amintesc ceva din cele întâmplate în acest prim şi probabil ultim an al guvernului Leancă, în faţa ochilor mi-au apărut doar fotografii ale şefului executivului cu Obama, McCane, Kerry şi cu unii oficiali europeni. Nu zic, aceste contacte sunt foarte importante pentru Republica Moldova, însă oare numai cu asta trebuie să se ocupe un premier? Nu de alta, dar se creează impresia că un an întreg toată ţara a lucrat pentru ca Iurie Leancă şi anturajul său să-şi facă poze cu mai marii lumii şi să se laude pe reţelele de socializare. Voi pomeni doar de vizita în SUA, când o întreagă armată de funcţionăraşi de la guvern se întrecea în postarea pe Internet a pozelor pe care şi le-au făcut cu Obama. Iar săptămâna trecută premierul Leancă a mai atins o „performanță” – două vizite succesive peste hotare fără a trece prin țară. Cazuri de acest fel au fost și anterior. Oare când va prezenta raportul de activitate pentru primul an de aflare în funcție, Iurie Leancă va spune și câte vizite peste hotare a întreprins, dar, cel mai important, cât s-a cheltuit pentru aceasta? Și, desigur, ar fi interesant să vedem și impactul acestor vizite.
O altă impresie neplăcută pe care a lăsat-o Iurie Leancă (dar şi preşedintele Nicolae Timofti şi spicherul Igor Corman) a fost incapacitatea de a apăra ţara şi cetăţenii de eventualele pericole din exterior. În timp ce toată lumea vorbea deschis despre o posibilă extindere a scenariului ucrainean în Moldova, atât Iurie Leancă, cât şi ceilalţi doi conducători de vârf ai ţării se făceau că plouă. Nu au reacţionat nici măcar atunci când violenţele au ajuns la Odesa, adică chiar în coasta Republicii Moldova. Abia după ce au revenit din vacanţa de la începutul lunii mai, cei trei conducători ai ţării au mimat o scurtă şedinţă la temă, oferindu-ne un simplu comunicat de presă. Oare nu era cazul să-şi întrerupă vacanţele, să reacţioneze şi să transmită un mesaj clar cetăţenilor că în ţara asta este conducere care are grijă de ei? De fapt, nu e pentru prima dată când şeful executivului nu a luat atitudine în raport cu iminentele ameninţări la adresa integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. Vă mai amintiţi cum a tratat criza găgăuză sau primele semnale ale tensionării situaţiei în Taraclia? Dar cum a procedat atunci când s-a pierdut controlul total asupra procesului de reglementare a problemei transnistrene, care a fost în general sistat pe un termen nedeterminat? Şeful executivului s-a prefăcut că asemenea probleme nu există, iar când a recunoscut existenţa unora dintre ele şi a încercat să se implice, a complicat şi mai mult situaţia. Cu alte cuvinte, în loc să soluţioneze gravele probleme cu care se confruntă ţara, Iurie Leancă a preferat să bea cafea cu oficialii străini sau poate cu anturajul său, stând în cabinetele guvernamentale confortabile, unde nici vânt rece nu te ajunge.
La un an de la învestirea guvernului Leancă, concluzia care se impune este că actualul guvern, prin ineficienţă şi neprofesionalism, nu a fost deloc mai bun, iar pe alocuri chiar mai rău decât guvernul precedent, demis pentru suspiciune de corupție și abuz de putere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
